Cred că aşa mi-e felul, să las în urma mea un aer de om normal în comunitatea în care trăiesc. Fără fiţe, nas pe sus, ciudăţenii sau ambiţii menite să răcească relaţiile cu cei din jur. Sunt de doisprezece ani cetăţean al sectorului 6 din Bucureşti. După cum anunţ pe toate căile de informare în masă, probabil că ştiti, locuiesc în Giuleşti. Nu fac parte din acea categorie de oameni care a prins rădăcini într-un loc anume.
M-am nascut în Prahova, într-o localitate despre care nu s-a auzit mare lucru, Tătărăi. După gimnaziu am urmat cursurile Liceului Nr. 12 din Bucuresti. Apoi am intrat în campul muncii, mai apoi am studiat 5 ani Stiinţele Juridice la Universitatea "Titu Maiorescu". Însă drumurile mele, toate, au dus spre cartierul acesta prăfuit şi uitat de lume.
În Giuleşti am dat piept cu
toate surprizele pe care avea sa mi le pregăteasca viaţa. Aici am cunoscut prima dragoste, am suferit durerea unui divorţ pe care tot eu l-am determinat din încumetarea de a fi ales să îmi trăiesc viaţa în teorie, viaţă a cărei duritate urma să ma învingă la capitolul "practică". Aici am purtat 6 luni în pîntece fetiţa ai cărei ochişori nu i-am văzut niciodată; pe care însă o port cu foc în inima mea, atît de mult aş fi vrut să-i aranjez codiţele şi să-i povestesc toate aceste lucruri pe care le aştern in jurnalul meu, Jurnal de Giuleşti. Aici, când nu mi-am mai dorit nimic şi lipsa de sens mă stăpînea cu totul, Creatorul s-a uitat cu milă la durerea mea şi m-a învrednicit
să fiu mamă de două ori. În această parte de lume primesc cu zîmbet pe buze primele riduri din jurul ochilor, primele semne ale trecerii timpului cu care am înţeles să nu ma lupt că e în zadar....
Mă bat şi pe mine vîntul şi ploile trecerii prin lume. Adesea, fruntea mi se încreţeşte ca o crizantemă. Mă lupt cu tot ce se luptă oricare dintre oameni, dar de fiecare dată, în mine se ridică
o rază ce îmi luminează privirea şi mă înalţă dincolo de hăul în care mă afundă suferinţa. Această salvare este amica mea dintotdeauna Oricît ar fi valurile de înalte, întunericul de groaznic sau durerea de sfîşietoare - am auzit continuu în urechea mea o şoapta:
mai poţi!, mai esti!, mai ai!, nu te lăsa!, vei ajunge!, se vor ivi zorii!..
Aceste "mesaje" nerostite de vreo gură, dar atît de puternic resimţite de întreaga mea fiinţă sunt "secretul" oferit mie de Dumnezeu. În felul acesta îmi transmite probabil dragostea si mă asigură de continua prezenţă în viaţa mea. Mi-e bine şi funcţionează. Îi mulţumesc şi sunt fericită. Într-un limbaj mai mult sau mai puţin codificat doresc să transmit şi eu mai departe aceşti munţi preţioşi de putere, răbdare, bucurie şi optimism. Sunt mulţi oameni care duc lipsă de ele. Atît de frumos îmi mulţumesc prin zîmbetul lor... ori de cîte ori
mă opresc să îi salut şi să-i întreb de sănătate, sau ce le mai fac copiii...
De cand promovez S
ăpunurile "Total natural" facute şi distribuite cu dragoste tuturor celor care le solicită am tot mai mult prilejul să cunosc oamenii; simt tot mai profund nevoia lor de a împartăşi bucuria sau suferinţa. Găsesc o minunată oportunitate în a le oferi,
pe lîngă un săpun simplu, hidratant, parfumat, făcut în principal din ce a lasat Creatorul nostru în natură, şi o fărîmă din timpul meu pe care tot El mi l-a dăruit.
Săptămîna aceasta ofer un săpun natural cu argilă unuia dintre cititori care au dat
like paginii de Facebook "Jurnal de Giulesti", au distribuit (share) articolul "
Cum funcţionez" şi au lăsat cel mai sincer şi frumos comentariu despre cum se raportează el la vecinii si prietenii săi. Pe 27 mai a fost "Ziua vecinului" aşa că se cădea să ne oprim puţin să privim peste gard, nu? :-). Comentariul cîştigător va fi votat de catre toti cititorii Jurnal de Giulesti care doresc să ne dea o mînă de ajutor.
Succes!
Pînă duminică, 10 iunie, la orele 24.00 sunteţi provocaţi să daţi frîu liber imaginaţiei şi dragostei de prieteni sau vecini.
Cîştigătorul va fi votat săptămîna viitoare, în zilele de luni, marţi şi miercuri pînă la orele 24,00.