Povesti foarte vechi din Giulesti. Amintirile bunicii

Batranii – acesti purtatori de valori si traditii inestimabile – trec pe langa noi, traiesc in preajma noastra, iar noi uneori ii uitam, alteori nu avem timp sa le dam binete. Nu par a fi deranjati de ignoranta noastra. Se bucura insa ca niste prunci cand ii intrebam de sanatate, cand ii rugam sa ne spuna din povestile acelor vremuri, pe cand erau copii si probabil ca nu ii presa timpul, ca acum. Ca si noi, se bucurau de caldura caminului, de imbratisarea parintilor si de jucariile lor sarace.
          Bunicii nu uita, ati observat? Ei pastreaza cu sfintenie amintirile cele mai vechi, ca pe niste comori, in inima.

          Avem si noi in familie batrani. Cautam sa nu ii lasam singuri in ceasul de apus al existentei lor. Suntem curiosi sa le aflam secretele si tinem sa le amintim ca au fost candva oameni puternici, frumosi, sanatosi, priceputi si iubiti.

          Batrana noastra, Paraschiva, vorbeste neasteptat de bine si e coerenta la cei 84 de ani ai sai. Nu am mai intalnit pana acum un om in inima caruia sa incapa atatea dureri si sa poata sa mearga mai departe. In curand voi posta un filmulet cu ea. Ca una nascuta in Giulesti, ne va spune cate ceva despre copilaria si viata ei, lucru ce ne va ajuta – speram noi - sa extragem cateva informatii despre Giulestii de altadata.

Va astept cu drag, aici .

Am mai invatat...

Odata cu inaintarea in miezul anilor

• constatam 
• analizam
• dam verdicte

 care mai de care adanc si uneori dureros experimentate, ce influenteaza viata noastra cea de toate zilele.


E am mai invatat ca...

• oamenii se trezesc dimineata ca la o strigare a vietii, fara sa stie ca poate aceasta le va fi ultima zabovire pe suprafata pamantului.
• oricat de obositi sau bolnavi ar fi, oamenii tot au in ei sadita speranta, decanul de varsta al increderii si al dorintei de a fi.
• copiii merita tot efortul si, mai mult decat atat, tot sacrificiul, in schimbul bucuriei pe care ne-o ofera aparitia lor in trecatoarea noastra viata; tot ei ne alina durerile printr-un cuvant, prin gesturile lor neasteptat de sincere si curate.
• oamenii se tem de moarte, unii mai mult, altii mai putin; totii insa afiseaza nemurirea pe chipuri, in gesturi si reactii - elemente tragicomice -  care privite de sus, de la inaltimea lumilor necazute in pacat, par poate neimportante, dar care pentru oameni inseamna sabia ce le sta deasupra capului de la chiar prima secunda a vietii.
• cat de frumos si lejer si binecuvantat o fi sa fii inger sau alta categorie de cetatean al universului; pe care nimic nu il poate dobori la pamant, pe care nu il asteapta ziua judecatii propriilor fapte?
• cat de mult ar trebui sa se chinuie omul sa fie gasit curat la marea judecata. Cum ar putea el trece in viata vesnica fara salvarea oferita in dar, la cruce?
• ce i-ai putea spune mai bun si mai concis unui om care se pregateste sa treaca la odihna?
• cum sa lupti cu himerele care te impovareaza la tot pasul?

 -------------------------------------------
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11:28)

va urma