luni, 30 iulie 2012

Sapun natural la etajul 10

Ieri am jucat in deplasare. Mai exact, am "sapunarit " in apartamentul dragei mele surori, Mioara. Mama, mama, ce mirosuri! Cred ca cei din apartamentele vecine au salivat de-a dreptul, la emanatiile uleiului nostru esential de grapefruit.



















Maine vom vedea ce a iesit.
Vizitati Jurnal de Giulesti!

Faceti cunostinta cu sapunurile noastre si nu ezitati sa ne contactati daca va preocupa sanatatea si obtinerea efectului de catifea al pielii.





duminică, 29 iulie 2012

Jurnal de referendum, in Giulesti

Scoala Nr.152 Bucuresti
Sectie votare Cartier Giulesti

29 iulie 2012. La ora 9 trecute fix ne-am luat copiii in masina si am plecat la vot. Sectia de care apartinem se afla la 5 minute de casa, avem de gand sa trecem si pe la piata. Numai bine, imi spun, voi vorbi cu cetatenii si voi lua pulsul electoratului giulestean, chiar acolo unde il voi intalni. Cand dam sa urcam in masina, o vecina ne intreaba:
- "Unde mergeti, asa de dimineata? La votare?"
- "Da''
- "Riscati, ai?"
- "Nu, nu riscam nimic. Ne manifestam doar in privinta unuia singur. Azi nu alegem intre unii si ceilalti"
- "Asa e"
Nu avem timp sa ne dumirim bine cum e cu riscatul ca, pe la mijlocul drumului ne intalnim cu un prieten de familie. Il interbam daca a votat. - "Nu am pe cine", raspunde. Acum ne e mai clar. Oamenii nici macar nu s-au obosit sa se dumireasca despre ce e vorba. Ce votam, practic, azi, la referendum?!




Update. 29 iulie 2012. Ora 11.30
Scoala Nr. 163.
Sectie votare Cartier Giulesti


Aurelia ICHIM, 51 ani


Laurentiu George DINU, 27 ani





Radu VASILESCU - membru comisie Sectie votare Cartierul Giulesti





miercuri, 25 iulie 2012

Draga jurnalule...

Draga jurnalule,

Astazi este o zi de miercuri ca oricare alta. Sunt multe treburi de facut. Dimineata, cand a sunat ceasul la 07,30 ma gandeam sa mai fi stat in pat, doar suntem in vacanta... Totusi mi-am amintit ca trebuie sa imi formez exercitiul de "mama de scolar", inca de pe acum. Am  pornit asadar spre gradina ca sa nu ma ademeneasca patul si sa ma trezesc cine stie cand...

Daca e o zi atat de obisnuita, ma intreb ce se intampla oare inauntrul meu, de nu pot sa imi vad linistita de treburi gospodaresti? De ce gandurile imi sar ca niste berbecuti pe tarlaua proaspat cosita? Si toate conduc spre acelasi lucru: intra pe jurnal si pune intrebarea ce te framanta? Iat-o: ce stiti despre terapia prin urina? Da, da, ati citit bine. Prin urina. Nu se poate sa nu fi auzit macar o data despre asa ceva. De aceea, va rog politicos sa imi spuneti voi ce stiti, repet, despre terapia prin urina?

A ajuns la noi o carte "Urina - apa sfanta" de Harald W. Tietze (2004). Evident, initial nu aveam intentia sa o  citesc, insa curiozitatea m-a determinat sa o rasfoiesc putin si mi-a captat atentia. Boli grave vindecate. Bolnavi care dau marturii despre miracolul ce le-a adus vindecarea. "Un simplu pahar de urina baut dimineata are ca efect mentinerea starii de sanatate. Oamenii grav bolnavi trebuie sa aplice forme mai puternice de tratament, despre care vom discuta in sectiunile acestei carti." (pag 35).



Oare cum vine treaba asta? Vom afla! 

sâmbătă, 21 iulie 2012

Ganduri de 22 iulie


Familia, caminul, copacul din fata casei, prietenii, florile, albastrul cerului = tot ce imi trebuie. Ce as putea sa imi mai doresc de ziua mea?







Imi e de ajuns ca am toate acestea, ca voi imi sunteti prieteni; nu imi ramane decat sa ma rog pentru binele tuturor celor pe care ii cunosc, pentru voi, cei care imi vizitati blogul, precum si pentru toti cei care cheama Numele Domnului in lumea aceasta mare, trecand prin anumite momente.

Iti multumesc, Doamne, pentru prietenii mei, pentru viata, pentru ca ne-ai dat familii si te ingrijesti de sanatatea noastra! Iti multumesc pentru tot ce planuiesti sa fim sau sa avem! Cu recunostinta, iti multumesc, 


Daniela
22 iulie 2012





Update. Este ceva ce imi doresc din toata inima, cu tot sufletul si cu toata puterea.







miercuri, 18 iulie 2012

O veverita frumoasa si multumita

Sa va vand un pont? O fac numai si numai pentru voi. Cu prima ocazie cand va veti uita la emisiunea lui Maruta, ochiti cu atentie veverita blonda. Nu s-o vanati, bre! Sa-i observati luminozitatea tenului. Si frumusetea sufleteasca, desigur, dar ma leg acum de luminozitatea si puritatea tenului ei pentru ca are legatura directa cu Sapunurile "Total natural"


Vizitand Studiourile Mediapro si promovand sapunurile noastre, am ajuns inevitabil in zona platoului Happy Hour. Aici, la machiaj, sapunul cu miere si propolis a facut cateva victime. Le amintesc pe Lacramioara, Steluta, Teodora, Laura si Alina.

Dar sa revin la veverita jucausa. A vrut prima data 2 sapunuri, probabil din curiozitate. Cand am revenit, peste o luna, m-a primit foarte calduros si m-a anuntat fericita ca e foarte multumita de tenul ei. Va dati seama ce mare mi-a fost bucuria. Am inceput sa o urmaresc ori de cate ori apucam sa vad cate ceva din emisiune. I-am dat dreptate. Tenul ei ca oglinda nu poate trece neobservat.

Astazi am revazut-o pentru a 3-a oara. Mi-a spus doar atat. "Tot ce vezi la tenul meu se datoreaza sapunului tau." Ma asteptam sa fie asa, doar stiu cu cata grija a fost aleasa formula, cu cata minutiozitate se respecta regula NATURA in manufacturarea lor. Poate ai facut si ceva schimbari in dieta, zic. "Nu, nu, doar multumita sapunului."

Madalina a ales sapunul cu argila marca "Total Natural" pentru intretinerea pielii ca de matase a fetei. Tu pe care l-ai alege? Vezi intreaga serie, aici.

marți, 17 iulie 2012

Fericirea...din lume

foto www.desenez.net

As vrea si eu sa fiu fericita. Poftim ca am spus-o! Pana acum doar m-am gandit la lucrul asta. Sa fiu fericita, sa vad si sa iau totul cu bucurie, sa-mi pictez peretii inimii in roz si doar in roz... Oare cum ar fi? Am fost vreodata cu adevarat fericita?

Raspunsul vine neasteptat de repede: cand eram o copila. Era totul perfect. Nu ma afectau catusi de putin caldura, pantofii de panza vechi, lipsa utilitatilor de oras, trecerea anilor si lista e nesfarsita. Sau era. Si acum e nesfarsita, dar vorbesc de o alta lista. Cea cu nemultumiri si temeri, nesigurante si frustrari.

Cand eram copil, lumea era perfecta. Ii auzeam pe cei mari ca timpul trece ametitor, mie insa nu mi se parea deloc asa. Cei care se imbolnaveau si mureau, erau pentru mine cei care se imbolnavesc si mor. Nici prin cap nu imi trecea ca vom semna si noi sau ai nostri in cartea suferintei.

"Fericirea este opusul materialismului. Este spiritualitate pura si la ea nu ajungi decat prin meditatie profunda si prin dezinteres total fata de lume si viata, si prin renuntare totala. Adica dezinteres si renuntare pot insemna cam acelasi lucru. Dar renuntare explica mai bine... Oricine zice ca este fericit si traieste in lume, habar nu are ce e aceea fericire. Traieste o pseudofericire...." este raspunsul barbatului meu la "cum sa fiu fericita?" Il intreb daca vrea sa mai adauge ceva. Concluzioneaza: "Daca tu crezi ca ar mai fi ceva de spus, inseamna cu na ai inteles nimic".

Ei bine, eu vreau sa fiu fericita traind in lume. Impletind spiritualitatea cu trairile de zi cu zi ale omului de rand. Nu am de gand sa renunt la lume caci m-as dezice de ea, tagaduind-o, in timp ce suntem inseparabile.

Voi aveti o reteta in aces sens? Una din acelea simple si "facubile"? Apreciez cu sinceritate orice raspuns. Va multumesc si va invit sa va analizati "statusul" inimii.

miercuri, 11 iulie 2012

Acolo este tara mea



De vanzare. Tapi rasa Saanen, varsta 1 an si 3 luni, pedigree. Detalii 0761.76.44.00 -Constantin Georgian

Cu adevarat, vesnicia s-a nascut la sat. Ori de cate ori am ocazia, amintesc in treacat despre frumusetea anilor copilariei mele. Cat de racoroase si vesele erau diminetile cand plecam dupa mama la camp sau cand mergeam impreuna in padure, dupa ciuperci!

Mirosul fanului, zdruncinatul carutei, roua de pe firul de porumb pe care, din greseala, il taiam cu sapa si il ingropam apoi in rand cu ceilalti ca sa nu observe mama... Apa rece savurata la umbra, in timpul pauzei de la pranz, murele, dulceata nucilor crude pe care le serveam ca supliment, mugetul vacilor si behaitul caprelor... Tin mine, aveam vreo 10 ani, eram la culesul cepei. Toata lumea din sat era pe camp. Unii venisera cu intreaga cireada de vite din dotare. Tocmai ma indreptam cu sacul spre a-l deserta in gramada de ceapa. Absorbita de munca si de soare, nu l-am zarit pe Maria-sa berbecul. Imediat cum rastorn sacul, el s-a repezit sa ma ia in coarne. Am tipat asa de tare incat s-a oprit toata lumea din activitate sa strige la saracul berbec. Mama a venit cu o unealta mai-mai sa-l loveasca. Dar el s-a potolit repede, si-a dat seama ca nu sunt de nasul lui.

S-a schimbat mult viata la sat. Lumea nu mai munceste la camp, nu se mai aud tractoarele primavara, apoi seceratorile, fosnetul fara sfarsit al frunzelor ce imbraca stiuletii de porumb. Nu am mai auzit ecourile ascutite ale glasurilor de copii la scaldat. Nu am mai vazut turme de capre pe malurile Boangai, cum ii spun cei batrani unui spatiu denivelat care desparte satul nostru de satul vecin.

Unde au disparut toate acestea? au fost vreodata reale sau am trait intr-o alta dimensiune primii 14 ani din viata mea?

------------------------------------------------------------------------------------------

Imaginile pe care le vedeti mai jos sunt surprinse la 15 minute distanta de zona mea natala, in Judetul Prahova (Comuna Habud). Ele par sa contrazica pararea conform careia nu se mai face agricultura de calitate in Romania. Azi sustinem ca nu mai sunt crescatori de animale domestice iubitori si gospodari ce nu ostenesc muncind.   

Noi am cunoscut o familie care cu mic, cu mare, din zori si pana-n seara exista doar pentru a se ingriji de animale, doar pentru a le procura hrana, doar pentru  a le metine sanatoase si fericite pe capritele de rasa din ograda lor. Desi detin si porci, vaci, cai, pasari, caini - ingrijitul caprelor ramane principala si indragita lor activitate.  

Dupa cum vedeti, iedutii au crescut, au devenit tapi gata de a perpetua aceasta rasa pura de capre, pe cat de frumoasa, pe atat de valoroasa. Si daca ar fi sa luam in calcul doar beneficiile laptelui de capra, atat de apreciat in intreaga lume, ar fi de ajuns; insa acestea vin intotdeauna la pachet cu branzica grasa, untul precum si cu bucuria ce ti-o ofera doar avandu-le in preajma.
 

 

De vanzare. Tapi rasa Saanen, varsta 1 an si 3 luni, pedigree. Detalii 0761.76.44.00 -Constantin Georgian


De vanzare. Tapi rasa Saanen, varsta 1 an si 3 luni, pedigree. Detalii 0761.76.44.00 -Constantin Georgian


De vanzare. Tapi rasa Saanen, varsta 1 an si 3 luni, pedigree. Detalii 0761.76.44.00 -Constantin Georgian
 vezi si filmulet aici

luni, 9 iulie 2012

Enigmatici si cuminti



Mi se taie rasuflarea cand ma gandesc. Ori de cate ori imi vizitez parintii imi propun sa fiu tare. Sa nu iau de la capat firul povestii, sa nu plang vazandu-l pe tata cum se chinuie in pat, cu o mana si un picior umflate ca niste butuci, neputand sa vorbeasca, doar plangand si ridicand mana pe care o misca, spre cer, in semn de "pana cand"?

Plange amar. Plang si eu cu el, e tot ce mai putem face impreuna. Ii vorbesc tare desi aude bine, e lucid. Ii spun cine sunt, ii reamintesc ca am doi baieti, il intreb daca isi aduce aminte de Domnul Hristos si suferintele Lui. Plange si mai aprig, si ma aproba.

Ma rog mereu la capataiul tatalui meu batran si suferind. Ma rog cu toata inima si chiar mai mult, ma rog cu cerul si cu pamantul, cu incredere in mila si fagaduintele Domnului. Ma rog sa primesc puterea de a-mi pune mana pe el si a-l ridica din pat, ca pe slabanogul de pe vremuri.

Inchid ochii si cred. Nu cred ca neaparat ar fi bine daca s-ar face bine. Poate ar fi bine daca s-ar duce la odihna. N-as fi crezut ca voi putea vorbi asa despre moartea unui parinte. Insa suferinta fara margini ce si-a facut culcus in familia noastra ma sfasie si ma face sa ma simt neputincioasa inutila, de nerecunoscut.

La cei 72 de ani, mama ar fi dus niste zile linistite daca nu ar fi trebuit sa urce zilnic drumul crucii, ingrijind invalidul meu tata. Dar nu, nu poate fi vorba de zile linistite. Cu toate astea, cand o sun, raspunde vesel ca o eleva de liceu. Ma incurajeaza spunandu-mi ca daca Dumnezeu nu o credea in stare, nu ii dadea o sarcina ca asta. Se roaga in fiecare zi sa mai poata si azi. Si nu a neglijat munca in gradina, florile, zugravitul, reparatul casei, mai ceva ca o femeie tanara, in putere si hotarata sa mearga pana la capat. De aceea am spus si o spun, mama mea e o eroina care s-a luptat mereu, mereu. Boli incurabile, saracie, barbat nepotrivit, munca la camp, lemnele pentru foc din padure, razboiul de tesut, gurile rele, nimic din toate acestea nu au doborat-o. Ma intreb cum de mai exista. Ce ii tine in viata pe  oamenii ca ea? Stiti ce mi-a spus azi? "Cred ca eu sunt mai in putere ca tine". Drumul suferintei ce-l bate zi de zi nu o opreste sa rada, sa ma incurajeze, sa ingrijeasca de puisori, sa croseteze sosete pentru cei mici si multe si nenumarate altele. Poate de aceea o cheama M-A-M-A MEA. Poate ca Dumnezeu ma iubeste mult mai mult decat inteleg eu, dandu-mi o astfel de mama.



luni, 2 iulie 2012

Va era dor de noi?



Va sarut, dragii mei!
Am lipsit o saptamana din on line-ul nostru colorat. Puteti afla  aici despre ce a fost vorba. In tot acest timp mi-ati lipsit foarte mult si gandul m-a purtat catre fiecare dintre voi.

Voua v-a fost dor de noi, de Sapunurile "Total natural" si de mamica lor?

M-am gandim sa aparem intr-o tinuta noua zilele astea in fata voastra.

Va place?






contact la 0744.668.498
Bloguri, Bloggeri si Cititori