Abc-ul cumparaturilor pentru scoala

- Parintii au nevoie de multa rabdare si chibzuinta atunci cand achizitioneaza produsele, deoarece multe or sa apara ulterior pe lista, asa ca nu trebuie sa exagereze cu aceste cumparaturi. Hainele sa fie utile si practice, nu neaparat de firma si in trend, doarece copii sunt mai entuziasmati de prima zi de scoala decat de haine, iar ceea ce este important, sa va fixati inca de la inceput un buget relativ fix pe care sa nu il incalcati- Mergeti impreuna cu el sa cumparati obiectele necesare pentru scoala si cereti-i parerea atunci cand le alegeti. Lasati-l sa-si ia cu el, daca doreste, un obiect care-i confera siguranta (jucaria lui preferata, un animal de plus).- Fara emotii prea mari, ca sa nu i le transmiteti si copilului, cu multa sustinere pentru a i se parea interesant si atractiv, ar trebui sa avem in vedere urmatoarele:

- nelipsitul buchet de flori pentru doamna invatatoare- uniforma, care poate diferi, astfel ca este bine sa iei legatura cu cineva din scoala inainte de a face o investitie care se poate dovedi inutila (anumite scoli au propriile modele). Singura investitie sigura la acest capitol sunt camasile albe.

Prima zi de scoala, cat a trecut de atunci! Cu toate acestea, ne amintim mereu cu placere, printre altele, de febra cumparaturilor...

Parintii trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si chibzuinta atunci cand achizitioneaza cele necesare pentru scoala, deoarece ulterior vor mai fi multe de cumparat, asa ca nu trebuie sa exagereze. Hainele sa fie utile si practice, nu neaparat de firma si in trend, doarece copiii sunt mai entuziasmati de prima zi de scoala decat de haine, iar ceea ce este important, fixati-va inca de la inceput un buget relativ fix pe care sa nu il incalcati

Cu doua saptamani inainte de inceperea anului scolar, cititoarele Jurnal de Giulesti lanseaza urmatoarea lista a cumparaturilor si pregatirilor pentru scoala:

- buchetul de flori  pentru doamna invatatoare

- uniforma poate diferi, astfel ca este bine sa iei legatura cu cineva din scoala inainte de a face o investitie care se poate dovedi inutila (anumite scoli au propriile  modele). O investitie sigura ar fi camasile albe sau bleu.

- in privinta rechizitelor, nu este indicat sa cumparati prea multe deoarece oricum la prima sedinta cu parintii invatatoarea sau invatatorul va va da o lista cu tot ce are nevoie copilul.

- echipamentul sportiv: trening cu bluza preferabil cu fermoar,sa nu transpire foarte rau; pantofiori sport comozi si nu foarte mari/grei, avand in vedere ca de doua ori pe saptamana ii va purta in sacosica la scoala si inapoi.

- ghiozdan cu multe compartimente (nu neaparat troller si nu prea scump pentru ca la anul cu siguranta va vrea altul). In el vor trebui sa incapa la un moment dat penar, stilouri, creioane, carioci, betisoare, numaratoare, plastelina, hartie glasata,forfecuta cu varfuri boante pentru a nu se rani, lipici, acuarele cu paharel din care nu curge apa daca este miscat, hartie creponata, etichete (cat mai colorate), coperti de carte si caiet, rezerve pentru stilou, radiere, ascutitoare, bloc mic sau caiet de desen, plansa de modelat plastelina. Asta asa, sa ne facem o idee si despre lista rechizitelor, dar nu le vom cumpara decat dupa prima sedinta cu parintii.

-bidonel pentru apa, cutie pentru sandwich

Parintii trebuie sa fie constienti ca vor parcurge alaturi de cel mic un an plin de dificultati, de bucurii si de surprize, mai spun cititoarele Jurnal de Giulesti. Sa-si rezerve TIMP pentru a se bucura din plin de tot ceea ce aduce cu sine clasa 1-a. Sa nu exagereze cu formule adresate celui mic de genul: "de-acum esti baiat mare" :) ...Sa lase emotiile pentru bunici , ei, parintii, sa se bucure si sa faca poze frumoase sa nu fie ingrijorati de "locul in banca" din prima zi (oricum vor fi aranjati de invatatoare)...

AR MAI FI MULTE... dar cine mai are vreme sa se gandeasca la toate cand afara inca este vara, si inca mai este vreme de hranit porumbeii in parc?:).

Cu voia dumneavoastra, inchei, citand tot din comentariile sosite pe blog: va veni si greul atat pentru parinti, financiar vorbind, cat si pentru copil. Dar tie, draga mamica, oricine-ai fi, iti uram multa rabdare, calm si nu uita: cu un pic de ajutor din partea ta la lectii, micutul va depasi cu bine primul an de scoala, va fi greu dar va trece repede.

Nu ai cum sa nu te bucuri ca exista oameni pe lume atat de saritori, gata sa vina in ajutorul tau ca parinte nestiutor intr-ale scolaritului.

Va multumesc din adancul inimii, dragele mele, va pup, va imbratisez cu multa dragoste pe toate si va mai astept la o sueta, aici, pe blog.

Enigmatici si cuminti

Mi se taie rasuflarea cand ma gandesc. Ori de cate ori imi vizitez parintii imi propun sa fiu tare. Sa nu iau de la capat firul povestii, sa nu plang vazandu-l pe tata cum se chinuie in pat, cu o mana si un picior umflate ca niste butuci, neputand sa vorbeasca, doar plangand si ridicand mana pe care o misca, spre cer, in semn de "pana cand"?

Plange amar. Plang si eu cu el, e tot ce mai putem face impreuna. Ii vorbesc tare desi aude bine, e lucid. Ii spun cine sunt, ii reamintesc ca am doi baieti, il intreb daca isi aduce aminte de Domnul Hristos si suferintele Lui. Plange si mai aprig, si ma aproba.

Ma rog mereu la capataiul tatalui meu batran si suferind. Ma rog cu toata inima si chiar mai mult, ma rog cu cerul si cu pamantul, cu incredere in mila si fagaduintele Domnului. Ma rog sa primesc puterea de a-mi pune mana pe el si a-l ridica din pat, ca pe slabanogul de pe vremuri.

Inchid ochii si cred. Nu cred ca neaparat ar fi bine daca s-ar face bine. Poate ar fi bine daca s-ar duce la odihna. N-as fi crezut ca voi putea vorbi asa despre moartea unui parinte. Insa suferinta fara margini ce si-a facut culcus in familia noastra ma sfasie si ma face sa ma simt neputincioasa inutila, de nerecunoscut.

La cei 72 de ani, mama ar fi dus niste zile linistite daca nu ar fi trebuit sa urce zilnic drumul crucii, ingrijind invalidul meu tata. Dar nu, nu poate fi vorba de zile linistite. Cu toate astea, cand o sun, raspunde vesel ca o eleva de liceu. Ma incurajeaza spunandu-mi ca daca Dumnezeu nu o credea in stare, nu ii dadea o sarcina ca asta. Se roaga in fiecare zi sa mai poata si azi. Si nu a neglijat munca in gradina, florile, zugravitul, reparatul casei, mai ceva ca o femeie tanara, in putere si hotarata sa mearga pana la capat. De aceea am spus si o spun, mama mea e o eroina care s-a luptat mereu, mereu. Boli incurabile, saracie, barbat nepotrivit, munca la camp, lemnele pentru foc din padure, razboiul de tesut, gurile rele, nimic din toate acestea nu au doborat-o. Ma intreb cum de mai exista. Ce ii tine in viata pe  oamenii ca ea? Stiti ce mi-a spus azi? "Cred ca eu sunt mai in putere ca tine". Drumul suferintei ce-l bate zi de zi nu o opreste sa rada, sa ma incurajeze, sa ingrijeasca de puisori, sa croseteze sosete pentru cei mici si multe si nenumarate altele. Poate de aceea o cheama M-A-M-A MEA. Poate ca Dumnezeu ma iubeste mult mai mult decat inteleg eu, dandu-mi o astfel de mama.

Asa-ti trebuie cand vrei mai mult, mai bine, mai curat, mai sigur...!

Am subscris si eu (de parca as fi avut incotro), ca orice parinte al carui copil a ajuns la varsta inscrierii in clasa I, la prostia si haosul numite noua Lege a Educatiei Nationale.

Am poposit, asadar, pe culoarele scolilor de prin zona, in incercarea de a ma imprieteni cu decorul, de a trage cu urechea, de a ma pune la curent cu practica (pentru ca stiam eu cata distanta e intre teorie si ce se intampla pe teren).

Recunosc, nu eram din prima zi atat de hotarata ca imi voi inscrie copilul la scoala x. Am vrut sa vad intai, sa culeg impresii, sa cunosc oamenii locurilor. In acest sens, am vazut cateva scoli din cartier, dar niciuna nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Intr-un loc am gasit o directoare depasita de situatie si de ineditul metodei, in altul m-au "alungat" dotarea precara si mizeria de pe jos si din curte, etc etc.

M-am lasat dusa de vant si de idealul meu de parinte grijuliu in incinta Scolii nr 170 "Geo Bogza", zona Turda-Parcul "Regina Maria". In sfarsit, imi place. Frumos, liniste, organizare, copiii nu se zbenguiau pe holuri ca tapii, cadrele didactice nu te ocoleau ca pe obiecte, cabinetul medical de la intrare - populat cu asistent si ce mai trebuie, curatenia - curatenie. Ok, pai asa stand lucrurile, sa inscriu copilul, imi place.

Am asteptat etapa a 2-a, l-am inscris, insa ce mi-am pus in gand acasa nu s-a potrivit cu ce aveam sa intampin la targ. Am fost respinsi din lipsa de... indeplinire a criteriilor generale si cele ale scolii (copil cu handicap, slava Domnului, nu avem. Caz monoparental, nu. Frate/sora care sa fi invatat la aceeasi scoala, pai...nu). Se pune intrebarea, cum zicea tata, saracu', atunci de ce ne mai amagiti ca ar fi posibil sa... visam cu ochii deschisi? Sa ne fi spus din capul locului: dom'le, inscrieti copiii in scoala de circumscriptie punct.

O fi dorit el ministerul sa aiba controlul asupra lucurilor astea, dar mai rau le-a pierdut firul. Atatia si-au facut mutatia, atatia au mituit pe unde au putut pentru un pont ceva, ca s-a ajuns, dupa cum spun parintii, la si mai mari spagi, la si mai mari inselatorii si misculatii tipic romanesti.

Am ajuns in etapa a 4-a, suntem chemati la Liceul I.L.Caragiale toti bucurestenii ai caror copiii au fost respinsi in etapa a 2-a. Iata ce bucurii ne-au asteptat si aici :

Bataie de joc la inscrierea in cls I si pregatitoare, etapa a 4-a


Mergem mai departe, nu ne oprim aici, dar nu e pacat, suntem si noi oameni, nu vite?!