luni, 31 decembrie 2012

Bine ai venit, 2013!



Dragii mei, chiar daca urata de durere de spate nu imi da pace, astazi am inregistrat un mesaj pentru voi, pentru ca  vreau sa va urez si sa va sarut, si sa va multumesc pentru prietenia voastra!

 LA MULTI ANI!



Si pentru ca nu am avut timp sa pun si muzica asta frumoasa pe materialul inregistrat, v-o daruiesc alaturi.... ;-)


duminică, 30 decembrie 2012

Zile bune, zile rele

Ce frumos e de sarbatori! Stai cu familia, cureti si ultimul ungher din casa, iesi in oras... Atmosfera calda si iubirea, voia buna si urarile mustesc in jurul tau. Cadouri... felicitari... eu sincer va spun ca as tine-o asa tot anul!


Nu prea ma laud cu gatitul a cine stie ce bunatati, de vina ar putea fi dieta 100% cruda a iubitului meu; sau poate m-am obisnuit prea mult cu gatitul raw ca am uitat retelele de oua umplute, drob (chiar si vegetarian) sau sarmalute din ciuperci - de vina este deci tot dieta cruda 100% a iubitului meu.

Copiii se bucura de slata boeuf, sarmalute din carne de curcan, ciorbita de perisoare, prajiturele buuune-buune din grija surorii mele, Mioara, care si-a luat (inca o) sarcina de a gati ea pentru micutii nostri de aceasta data.

Revin la sentimentele din sufletele noastre, la generozitatea cu care suntem gata sa daruim si declar: cat de frumos, cat de frumos!

Intr-una din aceste mirifice zile, cum dau sa ma aplec sa iau o sticla cu apa, constat ca nu ma mai pot misca de durere de sale. Au si au, si vai de mine... asa o tin de vreo saptamana si ceva.

Cate as mai face!.... cum m-as mai duce in parc cu copiii!... insa ma tine blestemata de durere, ca intr-o stransa imbratisare. Si, mama, cum doare! Numai cine n-a avut vreodata coloana intepenita nu are habar ce spun.

Din cand in cand, mai exact cand ma hotarasc sa trec peste dureri si sa ma asez pe podea, lungita, il rog pe  barbatu' meu sa-mi faca un masaj.... ma  apasa pe oase, tip cat ma tine gura, se sperie copilasii, dragii de ei, dar parca mi le mai pune la loc (oasele)... si parca se mai potoleste durerea.

Cand mi-e lumea mai draga, mie imi intepeneste spatele. Sa tot fie vreo 10 ani de cand merg la brat cu dansa, cu marea durere. Aproape ca m-am obisnuit cu ea, parca face parte dintr-ai nostri. Stau si ma gandesc, cum de i-am facut loc atata timp in viata mea? Ce e de facut? Gluma se ingroasa, anii nu stau pe loc iar eu ma cocosez fara sa-mi dau seama.

Sunt hotarata sa iau taurul de coarne si sa lupt cu el pana la capat. Vorba aia, sa vezi cand s-o trezi prostul...  sau vorba aialalata mai bine mai tarziu decat niciodata!

duminică, 9 decembrie 2012

Vine Apocalipsa?!

De cand e lumea si pamantul, au existat doua tabere: a celor buni si a celor rai, a celor intelepti si a celor slabi cu mintea, a celor informati si a celor ignoranti, a celor ce cred in Dumnezeu si a celor ce cred orice aud, a celor ce nu se tem si a celor care nu au liniste in asternuturile lor de teama a ce va veni.

Trebuie sa recunosc ca experimentez si eu, om fiind, multe din trasaturile de mai sus. La venerabilii 40 cu care ma laud, si pentru care-i multumesc Domnului, am reusit insa sa culeg niste concluzii cu care "calculez"  veridicitatea unei afirmatii - cat de mare e doza de "wow" trasata "din condei" de cei au generat-o si cam ce inentioneaza sa vaneze cu respectiva "arma". Aceasta experienta pe care am acumulat-o in timp si pe care o datorez Bunului Tata Ceresc si oamenilor pretiosi langa care mi-a fost dat sa exist, ma tine la adapost de vanturile ce bat in tabara celor multi si usor de manipulat.


Revenind la subiectul ce se afla pe buzele tuturor muritorilor zilele aceste, ma bucura un lucru: ca lumea se zdruncina din adormirea in care zace, confortabil, de veacuri.

Tin minte ca in casa noastra se vorbea zilnic despre Apocalipsa. Afara insa, nimeni nu aducea vorba despre cele sfinte. Intre ceea ce ne povestea tata (ca cititor al Bibliei) si ceea ce se aude azi pe toate canalele, e o mare si importanta diferenta. Termenii erau cu totul altii: Apocalipsa - Descoperirea pe care i-a dat-o Tatal Fiului Sau Hristos spre a o face cunoscuta celor ce Il asteapta, era si este si acum pentru noi un motiv de mare si neasemuita bucurie. Daca ar fi sa caut o comparatie, gandul m-ar duce inevitabil la Magi si la cei cativa oameni de pe vremuri care-L asteptau pe Mesia.

De data aceasta insa bucuria este mult mai mare. Sfarsitul unei lumi imbacsite de minciuna, rautate, crima, foamete si tot ce a mai adus marele dusman in ea, nu inseamna decat un cer nou si un pamant nou in care vom locui noi, toti cei care cred si Il asteapta. Ca vor fi dezastre, sori arzand, ca ingerii intunericului vor incerca sa coboare groaza in sufletele noastre, acestea sunt niste firimituri care nu vor conta in fata ospatului de la nunta cerului cu pamantul.

Vine Apocalipsa? Da. Cand? Stie Domnul! Treaba noastra e sa-L iubim pe El cu toata inima, puterea si suflarea, iar pe aproapele nostru, ca pe noi insine. Restul, e NIMIC.