marți, 5 iunie 2012

Cum funcţionez

Cred că aşa mi-e felul, să las în urma mea un aer de om normal în comunitatea în care trăiesc. Fără fiţe, nas pe sus, ciudăţenii sau ambiţii menite să răcească relaţiile cu cei din jur. Sunt de doisprezece ani cetăţean al sectorului 6 din Bucureşti. După cum anunţ pe toate căile de informare în masă, probabil că ştiti, locuiesc în Giuleşti. Nu fac parte din acea categorie de oameni care a prins rădăcini într-un loc anume. M-am nascut în Prahova, într-o localitate despre care nu s-a auzit mare lucru, Tătărăi. După gimnaziu am urmat cursurile Liceului Nr. 12 din Bucuresti. Apoi am intrat în campul muncii, mai apoi am studiat 5 ani Stiinţele Juridice la Universitatea "Titu Maiorescu". Însă drumurile mele, toate, au dus spre cartierul acesta prăfuit şi uitat de lume.

În Giuleşti am dat piept cu toate surprizele pe care avea sa mi le pregăteasca viaţa. Aici am cunoscut prima dragoste, am suferit durerea unui divorţ pe care tot eu l-am determinat din încumetarea de a fi ales să îmi trăiesc viaţa în teorie, viaţă a cărei duritate urma să ma învingă la capitolul "practică". Aici am purtat 6 luni în pîntece fetiţa ai cărei ochişori nu i-am văzut niciodată; pe care însă o port cu foc în inima mea, atît de mult aş fi vrut să-i aranjez codiţele şi să-i povestesc toate aceste lucruri pe care le aştern in jurnalul meu, Jurnal de Giuleşti. Aici, când nu mi-am mai dorit nimic şi lipsa de sens mă stăpînea cu totul, Creatorul s-a uitat cu milă la durerea mea şi m-a învrednicit să fiu mamă de două ori. În această parte de lume primesc cu zîmbet pe buze primele riduri din jurul ochilor, primele semne ale trecerii timpului cu care am înţeles să nu ma lupt că e în zadar....

Mă bat şi pe mine vîntul şi ploile trecerii prin lume. Adesea, fruntea mi se încreţeşte ca o crizantemă. Mă lupt cu tot ce se luptă oricare dintre oameni, dar de fiecare dată, în mine se ridică o rază ce îmi luminează privirea şi mă înalţă dincolo de hăul în care mă afundă suferinţa. Această salvare este amica mea dintotdeauna Oricît ar fi valurile de înalte, întunericul de groaznic sau durerea de sfîşietoare - am auzit continuu în urechea mea o şoapta: mai poţi!, mai esti!, mai ai!, nu te lăsa!, vei ajunge!, se vor ivi zorii!..

Aceste "mesaje" nerostite de vreo gură, dar atît de puternic resimţite de întreaga mea fiinţă sunt "secretul" oferit mie de Dumnezeu. În felul acesta îmi transmite probabil dragostea si mă asigură de continua prezenţă în viaţa mea. Mi-e bine şi funcţionează. Îi mulţumesc şi sunt fericită. Într-un limbaj mai mult sau mai puţin codificat doresc să transmit şi eu mai departe aceşti munţi preţioşi de putere, răbdare, bucurie şi optimism. Sunt mulţi oameni care duc lipsă de ele. Atît de frumos îmi mulţumesc prin zîmbetul lor... ori de cîte ori mă opresc să îi salut şi să-i întreb de sănătate, sau ce le mai fac copiii...

De cand promovez Săpunurile "Total natural" facute şi distribuite cu dragoste tuturor celor care le solicită am tot mai mult prilejul să cunosc oamenii; simt tot mai profund nevoia lor de a împartăşi bucuria sau suferinţa. Găsesc o minunată oportunitate în a le oferi, pe lîngă un săpun simplu, hidratant, parfumat, făcut în principal din ce a lasat Creatorul nostru în natură, şi o fărîmă din timpul meu pe care tot El mi l-a dăruit.



Săptămîna aceasta ofer un săpun natural cu argilă unuia dintre cititori care au dat like paginii de Facebook "Jurnal de Giulesti", au distribuit (share) articolul "Cum funcţionez" şi au lăsat cel mai sincer şi frumos comentariu despre cum se raportează el la vecinii si prietenii săi. Pe 27 mai a fost "Ziua vecinului" aşa că se cădea să ne oprim puţin să privim peste gard, nu? :-). Comentariul cîştigător va fi votat de catre toti cititorii Jurnal de Giulesti care doresc să ne dea o mînă de ajutor.
Succes!

Pînă duminică, 10 iunie, la orele 24.00 sunteţi provocaţi să daţi frîu liber imaginaţiei şi dragostei de prieteni sau vecini.
Cîştigătorul va fi votat săptămîna viitoare, în zilele de luni, marţi şi miercuri pînă la orele 24,00.


5 comentarii:

Sabina Dragomir spunea...

Ca de fiecare data, articolele tale imi incanta sufletul! Despre vecini? O sa iti povestesc o experienta a tatalui meu, ce locuieste in Valenii de Munte. Mama era la mine, avea grija de Alesia cat am fost la job 2 saptamani :), atat a stat fara mine :)). Iar dragele lui vecine, la ceas de seara, au sunat la usa si fiecare cu ce avea mai bun de pus pe masa, i-au oferit bucurie de fapt! Stiind ca este singur acasa si gospodina lipsea :) S-au gandit ca el nu isi gateste cine stie ce si au pus fiecare pe cate un platou bunatati si i le-au oferit cu mare drag! In general ei asa se ajuta acolo in bloc, acesta este un mic exemplu. As vrea sa mi se intample si mie aici in Bucuresti! Inca mai astept si cred!

Jane spunea...

Da foarte frumoasa descriere despre vecini eu ce pot sa-ti spun si eu am vecini buni care ne salutam vorbim cand ne intalnim si vrute si nevrute ne ajutam daca avem nevoie sa caram ceva s-au sa stricat ceva si pot ajuta eu si sotul meu ,mere si decate ori este nevoie suntem prezenti.Eu sunt nascuta in giulesti la maternitatea giulesti am stat pe strada Constructorilor cand eram mica la bunici acolo stateau ei si in vacante venem la ei la cinematograf la cuptorul de paine imi plcea la nebunie painea de acolo am amintiri foarte frumoase,de cand ma stiu sunt Rapidista pentru ca Gilestiul va ramane intodeauna cartierul meu de suflet.

MARY ANTON spunea...

Vecinii sunt impartiti in 2 categorii :buni si rai .Unii sunt chiar draguti si ai ce sa vb cu ei , dar unii sunt foarte invidiosi si prefer doar sa ii salut si atat.Ca vecini ajungi sa ii cunosti si stii din ce categorie face parte fiecare.

v_tina spunea...

Eu am vecini pe care ii simt foarte apropiati,dar si unii pe care nu ii plac foarte tare.
Stau la bloc si cred ca nu exista om care sa stea la bloc si sa nu se certe cu vecinul de sus sau de jos. Uneori devine chiar amuzant.
Am o vecina care e mai invarsta,ca si bunicuta si ma stie de cand m-am nascut. Are si ea 2 nepotele dar nu prea vin in vizita. De fiecare data cand ma vede ma, pe oriunde as fi si cu oricine, ma ia de obraji si ma pupa. Imi place, dar uneori ma rusinez. Eram intr-o zi cu un baiat si cand am vazut-o am crezut ca nu o sa faca ceea ce obisnuieste de fiecare data, dar nu s-a intamplat ce speram eu. :)) Nu stiam cum sa ii explic baiatului ca nu e bunica mea si ca e doar o vecina care sa spunem ca tine la mine. Il mai am pe vecinul de sus care de fiecare daca cand are o sarbatoare ceva in familie vine si imi aduce mie un platou cu fursecuri sau ciocolata. De Craciun cand eram mai mica, imi aducea muuulte dulciuri. Nu imi venea sa cred la inceput pentru ca era omul care cand eram la 5 ani, pe certa pe toti pentru ca rupeam frunze si faceam mizerie. Credeam ca nu ii plac copiii.
In alta zi am vazut-o pe femeia de serviciu,care ne este si vecina si i-am spus ca are o brosa frumoasa si a insistat sa o iau pentru ca nu are ce face cu ea. Am luat-o si nu imi venea sa cred. Eram super fericita.
Mai aveam un vecin care stia cand e ziua mea si imi cumpara bomboane si imi canta. Doamne,nu am sa uit niciodata. Eram mica. Ma lua pe picioare si ne dadea suc si dulciuri. Foarte frumos!
Bineinteles ca am si vecini pe care nu ii pot suferi. Imi aduc aminte ca eram la gradinita si aveam o vecina care se tot lua de mama . Noi stateam langa spalatorie. Nu stiu ce cearta a avut cu mama, dar a luat furtunul cu apa si ni l a bagat in casa. Incepusem sa plang. M-am speriat rau atunci pentru ca nu stiam ce s-a intamplat. Mai am o vecine pe care nu o suport pentru ca sta sa ma pazeasca. Ii spune mamei cand ies si uneori mai si abereaza. I-a spus o data ca am adus acasa 3 baieti:dar unul dintre ei imi era vecin si ceilalti 2 au ramas in fata blocului. In alta zi a spus ca am plecat de acasa cu un baiat cu masina. Urat! Norocul meu ca stie mama ce fac si are incredere in mine.


http://www.facebook.com/vtina2411/posts/407132315991822
fb:Vale Tina

ony spunea...

pe vremea comunismului, cu 25 de ani in urma, parintii mei primeau un apartament intr-un bloc nou,cu 6 scari si cu 20 de apartamente pe scara, in Pitesti, alaturi de alte familii tinere, cu copii mai mici sau mai maricei. Eu m-am nascut la bloc si am crescut o data cu acesti oameni minunati, care mi-au fost prieteni cei mai buni si parinti de schimb atunci cand ai meu erau la serviciu, ma loveam, imi era sete , sau aveam nevoie de lucruri diverse. Suntem o comunitate de oameni uniti, ca o familie, mergem impreuna la picnic, la strand, iesim in fata blocului la suc, la seminte, la un joc de carti, coboram impreuna, ditamai gasca, in centru, la spectacole si petrem la revelion de la unii la altii cu voie buna. Dragii mei vecini, va multumesc ca existati!