duminică, 30 decembrie 2012

Zile bune, zile rele

Ce frumos e de sarbatori! Stai cu familia, cureti si ultimul ungher din casa, iesi in oras... Atmosfera calda si iubirea, voia buna si urarile mustesc in jurul tau. Cadouri... felicitari... eu sincer va spun ca as tine-o asa tot anul!


Nu prea ma laud cu gatitul a cine stie ce bunatati, de vina ar putea fi dieta 100% cruda a iubitului meu; sau poate m-am obisnuit prea mult cu gatitul raw ca am uitat retelele de oua umplute, drob (chiar si vegetarian) sau sarmalute din ciuperci - de vina este deci tot dieta cruda 100% a iubitului meu.

Copiii se bucura de slata boeuf, sarmalute din carne de curcan, ciorbita de perisoare, prajiturele buuune-buune din grija surorii mele, Mioara, care si-a luat (inca o) sarcina de a gati ea pentru micutii nostri de aceasta data.

Revin la sentimentele din sufletele noastre, la generozitatea cu care suntem gata sa daruim si declar: cat de frumos, cat de frumos!

Intr-una din aceste mirifice zile, cum dau sa ma aplec sa iau o sticla cu apa, constat ca nu ma mai pot misca de durere de sale. Au si au, si vai de mine... asa o tin de vreo saptamana si ceva.

Cate as mai face!.... cum m-as mai duce in parc cu copiii!... insa ma tine blestemata de durere, ca intr-o stransa imbratisare. Si, mama, cum doare! Numai cine n-a avut vreodata coloana intepenita nu are habar ce spun.

Din cand in cand, mai exact cand ma hotarasc sa trec peste dureri si sa ma asez pe podea, lungita, il rog pe  barbatu' meu sa-mi faca un masaj.... ma  apasa pe oase, tip cat ma tine gura, se sperie copilasii, dragii de ei, dar parca mi le mai pune la loc (oasele)... si parca se mai potoleste durerea.

Cand mi-e lumea mai draga, mie imi intepeneste spatele. Sa tot fie vreo 10 ani de cand merg la brat cu dansa, cu marea durere. Aproape ca m-am obisnuit cu ea, parca face parte dintr-ai nostri. Stau si ma gandesc, cum de i-am facut loc atata timp in viata mea? Ce e de facut? Gluma se ingroasa, anii nu stau pe loc iar eu ma cocosez fara sa-mi dau seama.

Sunt hotarata sa iau taurul de coarne si sa lupt cu el pana la capat. Vorba aia, sa vezi cand s-o trezi prostul...  sau vorba aialalata mai bine mai tarziu decat niciodata!

Niciun comentariu:

Bloguri, Bloggeri si Cititori