Trebuie sa recunosc ca experimentez si eu, om fiind, multe din trasaturile de mai sus. La venerabilii 40 cu care ma laud, si pentru care-i multumesc Domnului, am reusit insa sa culeg niste concluzii cu care "calculez" veridicitatea unei afirmatii - cat de mare e doza de "wow" trasata "din condei" de cei au generat-o si cam ce inentioneaza sa vaneze cu respectiva "arma". Aceasta experienta pe care am acumulat-o in timp si pe care o datorez Bunului Tata Ceresc si oamenilor pretiosi langa care mi-a fost dat sa exist, ma tine la adapost de vanturile ce bat in tabara celor multi si usor de manipulat.
Revenind la subiectul ce se afla pe buzele tuturor muritorilor zilele aceste, ma bucura un lucru: ca lumea se zdruncina din adormirea in care zace, confortabil, de veacuri.
Tin minte ca in casa noastra se vorbea zilnic despre Apocalipsa. Afara insa, nimeni nu aducea vorba despre cele sfinte. Intre ceea ce ne povestea tata (ca cititor al Bibliei) si ceea ce se aude azi pe toate canalele, e o mare si importanta diferenta. Termenii erau cu totul altii: Apocalipsa - Descoperirea pe care i-a dat-o Tatal Fiului Sau Hristos spre a o face cunoscuta celor ce Il asteapta, era si este si acum pentru noi un motiv de mare si neasemuita bucurie. Daca ar fi sa caut o comparatie, gandul m-ar duce inevitabil la Magi si la cei cativa oameni de pe vremuri care-L asteptau pe Mesia.
De data aceasta insa bucuria este mult mai mare. Sfarsitul unei lumi imbacsite de minciuna, rautate, crima, foamete si tot ce a mai adus marele dusman in ea, nu inseamna decat un cer nou si un pamant nou in care vom locui noi, toti cei care cred si Il asteapta. Ca vor fi dezastre, sori arzand, ca ingerii intunericului vor incerca sa coboare groaza in sufletele noastre, acestea sunt niste firimituri care nu vor conta in fata ospatului de la nunta cerului cu pamantul.
Vine Apocalipsa? Da. Cand? Stie Domnul! Treaba noastra e sa-L iubim pe El cu toata inima, puterea si suflarea, iar pe aproapele nostru, ca pe noi insine. Restul, e NIMIC.
