vineri, 30 martie 2012

Si voi ati fost ca noi

          Dorinte. Provocari. Competitii. Tehnologie. Vibratii. Fiori. Vise. Mult zgomot. Jocuri. No limits. Trenduri. Ambitii. Traieste clipa! Conflicte cu parintii. Suntem neintelesi. "Oare tu nu ai fost ca mine?". "Cui sa-i spun cea mai tainica dorinta? Teama? Neputinta? Esec?"Sunt multe semne de intrebare in fata mea... Sunt si mai multe, in spatele meu... Exist?... Dintotdeauna?... In jur se moare... Disting doua drumuri... Pe care sa apuc?... Inima imi bate mai ceva ca o toba.... Azi sunt mai inalt... Mai frumos...  Am vazut peste o mie de filme. Am jucat peste zece mii de jocuri on line... Am si carti in biblioteca. Urasc uniforma. De ce? Pentru imi e impusa.
Urasc ascultarea. De ce? Pentru ca imi e impusa. Iubesc, in schimb, cam tot ce este interzis. De ce? Pentru ca este interzis si pentru ca am ocazia sa demonstrez ca nimic nu ucide dintr-odata. Poate ucide in timp, dar eu nu fac decat sa gust, din curiozitate, din toate. Intr-o zi, ti-e clar ca ma voi opri. Poate maine. Poate peste 10 ani. Poate cand voi muri. Deci nu e nimic atat de... etern incat sa ma afecteze.Vad doar ce-mi doresc sa vad. Aud doar ce-mi deoresc sa aud. Tu imi spui sa ma opresc. Eu merg inainte. E palpitant. Nu doare. E momentul meu. Nu ma voi mai intalni cu acesti ani. E punctul culminant. E varful piramidei. 
------------------------------------------------------------------------------"Bucura-te tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata."
--------------------------------------------------------------------
-Ce imi ceri tu, mama? Sa fiu ca tine? Sa ma imbrac ca tine? Sa fac lucrurile plictisitoare si inutile pe care le faci tu? Mai spune o data, nu te-am auzit! Te aud, dar nu te inteleg. Am inteles, dar nu vreau!
Nu ajung pana la miezul noptii. Imi trebuie bani. Nu am timp de vase, udat flori, strans rufele de pe sarma. Hai, ca tu intotdeauna face ceva pe aici, fa-le si pe astea! 
-----------------------------------------------------------------------------"Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri!"
--------------------------------------------------------------------
Esti demodata. Esti neinduplecata. Ma bati la cap. Lasa-ma, eu stiu mai bine! E viata mea, nu te baga! Am absente pentru ca.
Acestia suntem noi. Nu ne vom schimba. Aveti ceva sa ne reprosati? Uitati-va in oglinda. Voi ne-ati adus pana aici. Am crescut prea repede, nu ati avut timp sa observati? Absorbiti de existenta voastra anosta, ati uitat de existenta noastra? Ca sa va faceti timp pentru cearta, meciuri sau telenovele, ne-ati trimis afara sau la calculator. Ne-ati dat bani si ne-ati trimis apoi la cumparaturi. Rar cand ajungeati acasa de la serviciu inainte de ora noastra de culcare, abia daca ne mai intrebati "cum a fost azi?" A fost. Dar a fost fara voi. 


          Nu am avut pe cine sa intrebam ce inseamna "comunicare" si am cautat pe net. Am observat ca ne poate fi si mama, si tata, si prieten, si parc de distractii, si profesor de anatomie sau educatie sexuala, si DJ, si cam tot ce am avut nevoie. A, si intre timp ne-am si indragostit. Tot pe net. Ne-am iubit mult, dar ne-am despartit. Voi nu erati acasa.... Sunt multe de povestit. Vi le-am spus pe toate, atunci cand aveati lucruri mai importante de facut. Ne-ati raspuns: "lasati-ne acum!" 
------------------------------------------------
"Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea."
------------------------------------------
          Sunteti parintii nostri si va iubim. Din iubire, va imitam in toate. Sincer va spunem "lasati-ne acum"! Timpul pretios (sau de calitate, cum spuneti voi prin carti) il petrecem cu prietenii care ne impartasesc principiile. Suntem deja oameni in toata firea.  Formidabili. Asi in toate. Nu va mai faceti griji degeaba! Vom gasi si noi un loc si un rost in lumea asta mare. Ne vom lua slujbe si vom face copii. Le vom fi alaturi totdeauna. In curand vom vorbi aceeasi limba, veti vedea! Lasati-ne putin, acum, sa ne traim anii!
          In scurt timp vom depana amintiri, vom rade de toate acestea. Ne vom imbratisa, cu lacrimi in ochi. Ne va parea rau, poate, de timpul acesta ...de instrainare. Dar ne vom intoarce acasa, si asta va conta.Iar voi veti fi batrani, neputinsiosi, poate. Ne vom stradui sa va ingrijim si pe voi, si pe copiii nostri... Si viata va merge inainte.

Niciun comentariu: