vineri, 31 decembrie 2010

Ultima gara a lui 2010

Peste cateva ore vom poposi in ultima gara din 2010- timp si spatiu cu care nu ne vom mai intalni vreodata. Sa privim spre bagajele pe care le caram cu noi. Sunt lucruri de folos, merita sa le mai ducem inca un an? Sunt lucruri ce am uitat sa le luam cu noi, si ar trebui sa le "procuram" pe aceasta ultima suta de metri?
Cu siguranta avem regrete pentru ca nu am fost tot anul "omul potrivit la locul potrivit" sau nu am avut mereu o vorba de incurajare, un gand bun sau o rugaciune sincera fata de cei de langa noi.
Plecam insa cu hotarari mari la drum in 2011: sa fim mai ordonati cu timpul, sa acordam mai multa atentie copiilor nostri, sa fim aproape de suferintele celorlati... si lista pare nesfarsita.
In realitate insa ne aflam la inca un hotar de timp, in care nu facem decat teoria a "cum ar fi sa..." Si cand lucrurile stau asa, se intampla sa ajungem la alt sfarsit de an in care iar si iar sa ne facem bilantul si sa nu fim prea multumiti.
Ce e de facut?
Poate sunt multi care ma contrazic. Poate ei sunt multumiti cu actiunile si rezultatele din viata lor personala, le cer scuze pentru ca am generalizat mai sus.
Eu insa nici macar nu intuiesc ce ar trebui sa fac in momentul acesta zero din an. Ma simt ca o floare rasarita pe un teren ostil cresterii si dezvoltarii ei, cu spini si multe buruieni in jur, cu furtuni care ma coplesesc cu iuteala lor nemiloasa. M-as uita in sus, mi-ar fi mai usor... Soarele existentei mele mi-ar da lumina, viata.... Dar cum sa fac sa raman cu privirea in sus cand acestea toate ma culca la pamant si nu stiu pe nimeni gata sa imi sara in ajutor?

Niciun comentariu:

Bloguri, Bloggeri si Cititori