Zilele trecute m-am hotarat sa pun capat unei dureri de masea care ma supara de multa vreme. Ma trezea in miezul noptii, imi puneam sare de mare sau vata cu spirt de parca as fi trait acum o suta de ani, undeva in varf de munte. Asta e, recunosc, frica e mai presus de orice orgoliu.
M-am deplasat insa, intr-o dupa amiaza torida, spre cabinetul marelui si vestitului medic stomatolog din cartier. Locatia se afla undeva la capatul tramvaiului 11, in Giulesti; arata bine de tot, e dotata mai ceva ca in centrul orasului dar... exista un dar: tanarul blond - gen Brad Pitt - caruia i se spune "domnul doctor" are niste probleme...de caracter. Iata despre ce este vorba:
Aveam programare la ora 18.00. Pe la 17.55 ma aflam in sala de asteptare, unde se mai afla un domn. Incerc sa fac un pic de conversatie, aflu ca si el era programat la 18.00. Ok, imi zic, si-asa mi-e cam ... stiti voi... prefer sa mai astept... In vreo zece minute apare doctorul si ma cheama in cabinet, imi face o anestezie total pe nesimtite si incep sa prind curaj, gandind ca daca nu am simtit nimic pana acum, va fi totul ok. Asa au stat lucrurile pret de vreo 10 minute, timp in care misteriosul blond si-a facut treaba ireprosabil. Imediat dupa aceea, am inceput sa simt dureri ingrozitoare in zona din centru a maselei cu pricina. Ii spun, iar el ce credeti ca face? ma invita sa ies din cabinet. O secunda am crezut ca nu aud bine, sau ca glumeste, sau ca poate ma aflu in mijlocul unei filmari cu camera ascunsa. M-a trezit insa marele blond, cerandu-mi pe un ton foarte serios, chiar rautacios, sa ies. "Nu cred ca va doare... nu lucrez pentru persoane bolnave psihic... am si alti pacienti la usa (programate la aceeasi ora!)..asa ca va rog sa iesiti afara din cabinet, acum!."
Am iesit, i-am multumit... Daca ar fi fost oricine altcineva in locul meu, ar fi ripostat, probabil... Da' ce dom'le, banii mei nu merg. De ce nu ma credeti ca doare, si chiar doare rau... nu aveti solutii pentru cei cu dureri?...cate si mai cate nu i se puteau spune acestei somitati lipsite de maniere.
Trebuie sa recunosc ca m-a rascolit foarte mult atitudinea aceasta; eram gata sa imi pun bruma mea de incredere in el, in conditiile in care, din cauza fricii, amanasem luni de zile intalnirea cu stomatologul.
Ajunsa acasa, durerile s-au intetit si mai mult. Eram atat de descurajata si dezorientata, incat nu imi venea sa cred prin ce trec. Pentru ore bune, sufletul meu sensibil a suferit mai mult decat ma sacaia maseaua. De ce trebuie sa trecem prin experiente atat de jenante, venite tocmai dintr-o zona din care te astepti sa primesti acceptare si stoparea durerilor (contra unui cost substantial, desigur).
Ceva imi spunea ca trebuie sa merg mai departe si ca nu e un capat de tara... m-a rejectat un necunoscut... m-a catalogat bolnava psihic.... se intampla sa fie medic... eram gata sa-l si platesc... m-a lasat in drum cu o durere de masea incredibila....no problem!
Traim pe pamant... in Romania... epoca nesimtirii fara precedent...
------------------------------------
Am gasit intre timp un om cu caracter si ... surpriza!... cu OMENIE. Acesta mi-a tratat caria si mi-a mai ridicat putin moralul...
Cel putin am invatat cate ceva din toata tarasenia asta: 1. sa nu am asteptari din partea nimanui!. 2. sa merg la medic imediat cum se instaleaza durerea!. 3. sa apreciez omenia si sa ofer tuturor ocazia sa se bucure de prezenta mea!. 4. sa nu ma mai darame atitudinea altora, pentru ca sunt valoroasa in ochii lui Dumezeu, care ne trateaza pe toti copiii Sai, la fel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu