vineri, 20 mai 2011

Sparge tu gheata!

 Rabdarea si puterea romanului de a face fata unui sistem dezechilibrat, unui aparat de stat defect si fara prea multe sanse de redresare, a ajuns la saturatie.
Nemultumirile oamenilor, chiar daca aparent marunte, sunt tot mai multe si mai coplesitoare; ne-am lovit insa de atatea ori de indiferenta si nesimtire, incat le primim zi de zi ca pe niste palme ale sortii... "daca asa o fi voia lui Dumnezeu"... 

Romanul s-a obisnuit sa invoce Providenta ori de cate ori se confrunta cu durerea, lipsurile, nepasarea celor de dincolo de geamurile ghiseelor sau cand nu i se respecta drepturi legitime. Ceva il retine de la a-si face dreptate. Sa ii fie oare teama sa se revolte? sau poate ca a facut asta acum 20 de ani si a inteles ca e in zadar, ca nu a putut schimba nimic?
Situatia e tensionata din orice unghi ai privi-o: dinspre buzunarele noastre, dinspre dulapul cu haine al copiilor, din zona frigiderului pensionarilor care se imprumuta pentru a-si procura hrana, dinspre paturile bolnavilor....

Daca ar fi sa aducem in discutie si alte drame ale societatii romanesti, carora acelasi sistem  nu se sinchiseste sa le gaseasca solutii - inchiderea scolilor, spitalelor, uciderea cainilor, cailor - e de inteles ca pe romanul nostru il apuca depresia. E de inteles ca pleaca din tara incercand sa-si croiasca un trai normal. E de inteles ca nu il mai trage inima sa se ridice si sa sfinteasca locul. Nu de putine ori auzim in stanga si-n dreapta "de ce sa cultiv gradina sau sa imi cumpar o vaca, sa plantez o vie....ca sa imi ia statul cota pe ... saracie"? Resemnat, il vezi apoi ca se aseaza pe marginea drumului sau la masa, intr-un bar unde in fata unui paharel, romanul isi poate inchipui ca ii merge mai bine.

Cand se discuta despre noi ca despre un popor care isi merita soarta, nu ne convine (vezi  Cum ne vad americanii) dar ce e de facut, practic?
Ai vreo solutie?
Posteaza un comentariu cu propunerea ta sau cu tipul de problema cu care te confrunti in momentul de fata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

romanii isi merita soarta dupa care au tanjit atata amar de vreme.si-au omorat conducatorul,cel care cu adevarat se apleca asupra nevoilor si greutatilor celor multi si amarati si astazi se lasa amagiti de promisiunile demagogice ale politicienilor parati care cersesc voturile ,pentru a-si rotunji averile si conturile lor.soarta se razbuna.

Jurnal de Giulesti spunea...

E un punct de vedere.
Daca imi amintesc eu bine, si coalitia din celalalt regim era extrem de interesata de a-si spori averile in timp ce pleava ducea greul.
In conceptia mea, insusi faptul de a ucide un om (fie el conducator sau doar simplu cetatean) mi se pare de gravitate maxima. Insa nu merg pe ideea ca "ai comis-o, platesti", nu imediat, cum sustineti.

Bloguri, Bloggeri si Cititori