O mana intinsa

Cand am auzit prima oara de Proiectul "O mana intinsa" m-a dus gandul la cineva care cere ceva sau are nevoie de ceva. Dupa ce am parcurs primele randuri de pagina, am constatat ca lucrurile stateau tocmai invers.

Va mai amintiti cand ati oferit ultima oara un banut, un gest de ajutor, un zambet sau o imbratisare? Se spune ca daca am cauta sa atingem zilnic sufletul cuiva intr-unul din aceste moduri, am muta raiul  pe pamanat.

Nu poti intotdeauna sa fii ingerul de serviciu, probabil imi veti spune. Nu ai atatea resurse incat sa umpli golurile tuturor. E adevarat. Plus ca unii dintre semenii nostri sunt falsi nevoiasi, cautand sa-i exploateze cat se poate pe cei dornici de a face binele. Cu toate acestea, exista oameni langa noi care duc dorul unei maini intinse, unui umar pe care sa-si planga durerea; si nu sunt putini. Saraci. Batrani. Bolnavi. Copii fara parinti sau lasati in grija bunicilor in timp ce parintii se prefac a fi uitat drumul inapoi, spre casa.

La Stancesti, Bihor, langa Pestera Ursilor, un om avea un teren mare. Un altul, vecin si prieten, a avut ideea sa puna in valoare terenul. Cativa amici au sarit cu bani, altii si-au oferit mana de lucru. Au mai pus umarul si altii. Unii cu tractorul, unii cu plugul. Ce a iesit? Hrana pentru oameni care nu-si pot castiga painea cea de toate zilele: familii cu copii multi, vaduve fara posibilitati, someri, centre de copii, de batrani....

Ady Cioban, initiatorul proiectului: "Am inceput in iarna lui 2013, din dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni, sunt atat de multi oameni sarmani, centre care ajuta batrani, copii.....si care trebuie si ele ajutate la randul lor, asta vrem sa facem noi. Am incercat sa adun o echipa in jurul meu si am reusit, suntem 2 barbati si 2 femei ....... in mai putin de o saptamana am demarat proiectul nostru, adica sa semanam 50 de arii de cartofi pentru acesti oameni. Nu este si nu a fost usor pentru ca resursele sunt putine. Acum suntem aici, ingrijind cartofii si abia asteptam sa-i putem imparti in toamna acestui an...... Dorim ca la toamna sa dublam pamantul semanat, sa punem un hectar cu grau iar la primavara - cartofi, daca vom avea resursele financiare necesare....... am creat pagina O MANA INTINSA ca sa aratam oamenilor nevoia altora, bucuria altora cand primesc ceva, dar si bucuria noastra de a darui."

Ar fi inutil sa vin cu completari. Daca simtiti voi acest lucru, sunteti liberi sa o faceti luand legatura cu Ady Cioban:
0764.844.597
ady_cioban@yahoo.com

Cont in lei: RO91BRDE050SV32567370500, SWIFT: BRDE ROBU
Cont in euro: RO21BRDE050SV64784410500, SWIT: BRDE ROBU

Adresa: BRD, Agentia Beius
P-ta Samuil Vulcan, nr 23
Beius-Bihor

Avem nevoie de un miracol, fiti alaturi de noi!

• Numele meu este Alexandru D. Scriu aceste randuri pentru ca inima si constiinta mea simt ca undeva acolo cineva o sa citeasca aceste randuri si Dumnezeu isi va face prezenta simtita asa cum a facut_o intotdeauna cu neamul omenesc. In primul rand dati_mi voie sa multumesc MAMELOR pentru atatea sacrificii facute pentru a aduce pe lume ceea ce se spune a fi cea mai mare fericire - viata. Spun asta pentru ca aproape am trait chinurile nasterii sotie mele! Pentru mine, ca barbat, nu exista multumire mai mare pe lume decat ca am fost acolo, langa ea, in cele mai cumplite momente.

  Povestea noastra a inceput in Romania. Eram prieteni de cand am invatat sa folosim lingura. Vecini, despartiti de cateva case. Anii au trecut, vremurile s_au schimbat iar eu a trebuit sa imi caut "fericire" in afara. Timp de 8 ani, pana la varsta de 26 de ani, am trait in Spania. Apoi, intr-o vara, in vacanta, s-a intamplat un miracol. M_am indragostit de ea...amica mea...vecina mea. Nu am putut sa fac nimic altceva decat sa o cer de sotie parintilor ei. Zis si facut. Acum era a mea si doar a mea! Am plecat in Spania cu gandul sa ne facem un viitor si  o familie. Totusi nu ne simteam asa cum trebuie... parca lipsea ceva - un copil. Primul nostru copil! Doamne, nu am avut un sentiment ca asta niciodata.... eram naucit, dar eram si speriat in acelasi timp. Eram asa fericiti...toata lumea era a noastra! timpul trecea si chiar daca pentru ea nu era asa usor (sa_si lase familia in urma) totusi o viata mica si scumpa se contura in pantecul ei si asta conta cel mai mult! 

  Au urmat programari la doctor...analize...iar programari... totul ca sa fie bine. Ne_am revazut locurile natale, iata_ne in Romania! Atatea rude de vizitat....atatea lucruri de rezolvat... Totul era perfect pentru noi. Eram fericiti si toata lumea era a noastra. Niciodata nu am lasat_o singura pe sotia mea pentru ca o iubesc foarte, foarte mult. Copilaria mea nu a fost una usoara, am crescut fara tata.... m-au crescut mama mea si sora mea. Firea mea nu_i asa de puternica.... sunt ca un burete ce absoarbe dragoste si dorinta de comunicare. 

  Era un sezon ploios in perioada aia in Romania, asa rece si ploios incat sotia mea a racit. Nu ni sa parut nimic grav, nu am lasat_o sa faca efort mai deloc, soacra mea (pe care o iubesc ca pe mama) a fost acolo tot timpul. Intr_o seara ne_am hotarat sa o aducem pe mama ei cu noi sa facem un gratar doar noi trei! Am mancat, eram fericiti ca suntem cu totii iar eu m_am decis sa ma rasfat cu o binemeritata bere. Apoi am mers la culcare. Pe la 2 dimineata sotia mea se simtea rau....unde sa ma duc pentru ca nu puteam conduce? 

  L-am sunat pe un prieten si am plecat spre Buftea. Doctorii ne-au spus ca_i doar o raceala si trebuie sa ia Nospa. A luat atunci pe loc si am plecat acasa in speranta ca totul va fi bine. Din pacate nu a fost asa, la ora 4 dimineata a trebuit sa ma intorc iar acolo. Nu i_au dat nici o speranta baiatului meu. Am plecat spre Maternitatea Polizu. Am ajuns la camera de garda si avea contractii mari. I-au facut calmante asa de multe...dar contractiile tot veneau. Am aflat ca are o infectie urinara foarte grava. Au adaugat pe langa calmante si  antibiotic, glucoza si altele... i_au administrat atatea calmante incat era aproape sa moara, avea tensiunea 8. Am stat tot timpul langa ea. Am vazut_o cum reactiona ........ avea frisoane si tremura din tot corpul....toti doctorii erau acolo, unii chiar plangeau de frica...eu, la fel.... s-o vad pe sotia mea cum trece prin chinurile acelea...Ne-au spus ca nu mai avem cum sa amanam nasterea. Acel luptator mic, care nu avea mai mult de 6 luni si o saptamana, s-a nascut la fix 1 kg. Sanse de supravietuire: 0. Iubita mea se afla la un pas de septicemie iar noi nu am stiut nimic. Dupa nastere,  asistentele fugeau  cu el in brate, neintubat, de la un etaj la altul. Am crezut ca va fi bine, eram foarte fericit... dar nu se terminase... A venit  doctorul la mine sa-mi spuna lucruri pe care nimeni nu vrea sa le auda si pe care nu pot sa le mentionez!... sanse inexistente...copilul avea nevoie de un miracol, acel miracol in fata caruia si doctorii stau cu mainlie incrucisate si asteapta, asteapta... Nu conteaza cati bani poti avea, cata influenta ...... intr_un spital totul se rezuma la Acela ce ne cunoaste pe fiecare in parte! 
  Nu poate trece o secunda fara ca eu sa ma gandesc la micutul David, cum l-am botezat pe fiul nostru. Este primul meu copil si nu e durere mai mare pe lume decat sa_ti vezi sotia si copilul cum se chinuie sa mearga mai departe.
  
  

  

  
  Nu sunt un tip foarte religios, dar simt ca este un moment cand nu am unde sa imi indrept privirea dupa ajutor decat sus, la Tatal Ceresc. Rugati-va impreuna cu mine, stiu ca puterea rugaciunii e mare!!!
  Va multumesc din adancul inimii!
  
  Alexandru D.
  Spania

 

Vezi aici imagini cu parintii copilului care s-a nascut la 6 luni si o saptamana

 

Masajul, bucuria mea cea mare

Poate ca mai corect ar fi "placerea mea cea mare''. Dar raman la termenul de "bucurie" pentru ca intreaga mea fiinta se bucura in adevaratul sens al cuvantului ori de cate ori ma asez pe podea, la ora de relaxare. Fie ca am avut o zi grea la Centru, fie ca am dormit prost sau am nevoie pur si simplu sa imi relaxez muschii si, de ce nu, mintea... il rog pe sotul meu sa imi maseze picioarele, mainile sau coloana (depinde care dintre acestea cedeaza prima). Dragul de el nu ma refuza niciodata. Se vede treaba ca ii place meseria. Sau e  posibil sa ii fi ajuns si lui sa ma tot auda ca sunt obosita.... nu mai mai pot misca de spate... vreau sa dorm si nu pot... si alte cate mai pateste (si nu se sfieste sa recunoasca) un om pe lume.

Eu cred ca oricui ii prinde bine un masaj. E ca o revarsare de bine pe toate canalele, sa spunem asa. Daca ai norocul ca persoana care iti aplica masajul sa-l faca si cu toata inima, nu din obligatie sau doar pentru bani, atunci poti sa te declari pe deplin satisfacut.

Masajul poate fi facut in pauza, la birou; intre doua deplasari, o data pe saptamana (cu abonament la o sala de fitness sau club de sanatate). Cred insa ca masajul perfect este acela care ti se livreaza la domiciliu. Stiati ca exista si aceasta modalitate de pus sangele in miscare? Eu nu stiam, nici nu mi-am pus problema, avand barbatul priceput in tehnicile de relaxare. Am aflat insa zilele trecute de la un distins domn, vecin de cartier, care mi-a trimis on line urmatoarele:

"Buna ziua,Numele meu este Dumitru Florian, si as dori sa pot pune si eu un anunt pe pagina dvs. de facebook dar si pe blog.
Sunt Tehnician maseur si doresc sa ma axez doar pe masaj la domicilu, am putea colabora in acest sens?
Locuiesc in cartierul Crangasi, deci preturile vor fi mai accesibile vecinilor de cartier.
Multumesc,
Florian Dumitru"

Va dati seama ce bine a picat acest mesaj?! A ajuns exact unde trebuia (in ceea ce mai priveste). Sper insa ca voi fi si la inaltime, sa il ajut pe om sa isi faca clientela in zona. Chestiunea asta, fie vorba intre noi, fiindu-mi tot mie benefica. Oricand e bine sa ai in preajma un om priceput la masaj. Mai ales ca e profesionist, studiaza la un centru de formare profesionala si internationala, dupa cum scrie in cv-ul pe care mi l-a trimis.

    Doamnelor si domnilor care doriti sa primiti bucuria si starea de bine de care vorbeam la inceput, nu ezitati sa il contactati pe Dl. Florian Dumitru! El va poate ajuta in urmatoarele directii: masaj anticelulitic, masaj de relaxare, masaj terapeutic sau de intretinere. 

    Ca sa va decideti mai usor, va propunem un concurs. Conditii:   
    1. like paginii de FB  MasajFlo      
    2.  like paginii de FB Jurnal de Giulesti si share articolul "Masajul, bucuria mea cea mare"
        5 norocosi din primii 50 participanti la concurs care vor respecta conditiile de mai sus si vor fi extrasi in urma tragerii la sorti realizata prin www.random.org, vor beneficia de o sedinta de masaj la domiciliu, suportand doar jumatate din pretul acesteia (adica 20 - 25 lei).

    Va uram succes si va asteptam cu comentarii despre cum vi s-a parut prima sedinta de masaj a Dlui. Dumitru. In curand am sa va povestesc si eu acelasi lucru.

    Succes si ... bucurie!

Bine ai venit, 2013!

Dragii mei, chiar daca urata de durere de spate nu imi da pace, astazi am inregistrat un mesaj pentru voi, pentru ca  vreau sa va urez si sa va sarut, si sa va multumesc pentru prietenia voastra!

 LA MULTI ANI!

Si pentru ca nu am avut timp sa pun si muzica asta frumoasa pe materialul inregistrat, v-o daruiesc alaturi.... ;-)

Zile bune, zile rele

Ce frumos e de sarbatori! Stai cu familia, cureti si ultimul ungher din casa, iesi in oras... Atmosfera calda si iubirea, voia buna si urarile mustesc in jurul tau. Cadouri... felicitari... eu sincer va spun ca as tine-o asa tot anul!

Nu prea ma laud cu gatitul a cine stie ce bunatati, de vina ar putea fi dieta 100% cruda a iubitului meu; sau poate m-am obisnuit prea mult cu gatitul raw ca am uitat retelele de oua umplute, drob (chiar si vegetarian) sau sarmalute din ciuperci - de vina este deci tot dieta cruda 100% a iubitului meu.

Copiii se bucura de slata boeuf, sarmalute din carne de curcan, ciorbita de perisoare, prajiturele buuune-buune din grija surorii mele, Mioara, care si-a luat (inca o) sarcina de a gati ea pentru micutii nostri de aceasta data.

Revin la sentimentele din sufletele noastre, la generozitatea cu care suntem gata sa daruim si declar: cat de frumos, cat de frumos!

Intr-una din aceste mirifice zile, cum dau sa ma aplec sa iau o sticla cu apa, constat ca nu ma mai pot misca de durere de sale. Au si au, si vai de mine... asa o tin de vreo saptamana si ceva.

Cate as mai face!.... cum m-as mai duce in parc cu copiii!... insa ma tine blestemata de durere, ca intr-o stransa imbratisare. Si, mama, cum doare! Numai cine n-a avut vreodata coloana intepenita nu are habar ce spun.

Din cand in cand, mai exact cand ma hotarasc sa trec peste dureri si sa ma asez pe podea, lungita, il rog pe  barbatu' meu sa-mi faca un masaj.... ma  apasa pe oase, tip cat ma tine gura, se sperie copilasii, dragii de ei, dar parca mi le mai pune la loc (oasele)... si parca se mai potoleste durerea.

Cand mi-e lumea mai draga, mie imi intepeneste spatele. Sa tot fie vreo 10 ani de cand merg la brat cu dansa, cu marea durere. Aproape ca m-am obisnuit cu ea, parca face parte dintr-ai nostri. Stau si ma gandesc, cum de i-am facut loc atata timp in viata mea? Ce e de facut? Gluma se ingroasa, anii nu stau pe loc iar eu ma cocosez fara sa-mi dau seama.

Sunt hotarata sa iau taurul de coarne si sa lupt cu el pana la capat. Vorba aia, sa vezi cand s-o trezi prostul...  sau vorba aialalata mai bine mai tarziu decat niciodata!

Vine Apocalipsa?!

De cand e lumea si pamantul, au existat doua tabere: a celor buni si a celor rai, a celor intelepti si a celor slabi cu mintea, a celor informati si a celor ignoranti, a celor ce cred in Dumnezeu si a celor ce cred orice aud, a celor ce nu se tem si a celor care nu au liniste in asternuturile lor de teama a ce va veni.

Trebuie sa recunosc ca experimentez si eu, om fiind, multe din trasaturile de mai sus. La venerabilii 40 cu care ma laud, si pentru care-i multumesc Domnului, am reusit insa sa culeg niste concluzii cu care "calculez"  veridicitatea unei afirmatii - cat de mare e doza de "wow" trasata "din condei" de cei au generat-o si cam ce inentioneaza sa vaneze cu respectiva "arma". Aceasta experienta pe care am acumulat-o in timp si pe care o datorez Bunului Tata Ceresc si oamenilor pretiosi langa care mi-a fost dat sa exist, ma tine la adapost de vanturile ce bat in tabara celor multi si usor de manipulat.

Revenind la subiectul ce se afla pe buzele tuturor muritorilor zilele aceste, ma bucura un lucru: ca lumea se zdruncina din adormirea in care zace, confortabil, de veacuri.

Tin minte ca in casa noastra se vorbea zilnic despre Apocalipsa. Afara insa, nimeni nu aducea vorba despre cele sfinte. Intre ceea ce ne povestea tata (ca cititor al Bibliei) si ceea ce se aude azi pe toate canalele, e o mare si importanta diferenta. Termenii erau cu totul altii: Apocalipsa - Descoperirea pe care i-a dat-o Tatal Fiului Sau Hristos spre a o face cunoscuta celor ce Il asteapta, era si este si acum pentru noi un motiv de mare si neasemuita bucurie. Daca ar fi sa caut o comparatie, gandul m-ar duce inevitabil la Magi si la cei cativa oameni de pe vremuri care-L asteptau pe Mesia.

De data aceasta insa bucuria este mult mai mare. Sfarsitul unei lumi imbacsite de minciuna, rautate, crima, foamete si tot ce a mai adus marele dusman in ea, nu inseamna decat un cer nou si un pamant nou in care vom locui noi, toti cei care cred si Il asteapta. Ca vor fi dezastre, sori arzand, ca ingerii intunericului vor incerca sa coboare groaza in sufletele noastre, acestea sunt niste firimituri care nu vor conta in fata ospatului de la nunta cerului cu pamantul.

Vine Apocalipsa? Da. Cand? Stie Domnul! Treaba noastra e sa-L iubim pe El cu toata inima, puterea si suflarea, iar pe aproapele nostru, ca pe noi insine. Restul, e NIMIC.

Prima mea zi de scoala

de Antonio Iliosu

Astazi am inceput si eu scoala. Dupa ce timp de o saptamana am sustinut hotarat ca nu vreau sa merg, iata-ma imbracat si cu ghiozdanul in spate, cu toata familia, in drum spre scoala.

Lume multa, colorata, galagie, un program de deschidere din care eu nu am inteles nimic  (nu prea ma interesau pe mine amanunte din acestea.. eu aveam o alta curiozitate: cum e in clasa mea).

Si am aflat repede. Banci in care stam doi cate doi, o tabla mare iar pe pereti numai cifre si litere. Pe banci erau cartile noastre si cate o bombonica. Parca incepe sa imi placa. Nu stiu sigur, mai vedem.

Mama ma tot bate la cap sa fiu atent la ce spune doamna, nu pot. Nu spune nimic interesant. In schimb, Petrisor, colegul meu e cool. M-a intrebat de toate. Daca am penar, daca mi-am cumparat rechizite, de care coperti am pentru carti, ce mi-as dori mai mult pe lume.... i-am raspuns ca imi doresc masina lu' tati. El si-ar dori un Iphone 5. Asa conversatie, mai zic si eu!

Am stat cam mult pentru o singura zi.... Nu pot sa ma pronunt daca imi place sau nu. Revin cu noutati.
Sa-mi tineti pumnii!

Azi vom zambi cu totii

TONI

  Decat sa vad fete suparate, ochi intunecati, oameni aplecati de spate, ingandurati, vesnic preocupati de diferite lucruri, vreau sa vad macar azi chipuri luminoase, copii imbujorati, parinti imbratisati, bunici iubitori si gata de joaca chiar catelusi nazdravani, alergand.

Vreau sa dam culoare zilei de azi, deschizandu-ne inima, lasanad-o sa absoarba frumosul din jur, sa zambim cu adevarat si in felul acesta sa facem lumea mai buna.

Mai putem face un lucru zambind, participam la concurusul lansat de Colgate Romania prin care, pentru fiecare zambet incarcat aici, Colgate va dona un produs de ingirijire orala Organizatiei Crucea Rosie.

Noi dam startul. Haideti si voi sa zambim impreuna! Incarcati o poza cu voi zambind pe aplicatia Colgate Romania. Bifati like & share, spunand-le si prietenilor vostri din lista de Facebook sa faca la fel.

Nu uitati, faceti o fapta buna fara sa va coste mare lucru. In schimb, zambetul vostru inseamna un produs in plus donat catre Crucea Rosie.

MAMA

EMI

Draga jurnalule (III)...

Povestea zorilor

Foto: Jurnal de Giulesti

A fost odata un mare si renumit Pictor. Pictorul acesta era foarte bun si bland, si iubitor. Intr-o zi El a creat o minune de tablou. A pus in paleta de culori rosu aprins, orange, apoi a adaugat galben, verde, albastru, a finalizat cu indigo si violet incheiand cel mai de pret legamant de dragoste cu opera Sa.

Foto: Jurnal de Giulesti

Foto: Jurnal de Giulesti

A trasat o dunga din armonia izovorului vietii, un albastru imens peste care a asezat o minge stralucitoare, ca de foc, iar dedesubt a adunat crampeie din cele mai fine nuante ale Paradisului. Amestecand atent lumini si culori, fagaduinte si muzici de ingeri, picaturi de sange Ii cadeau pe un fond negru si arid... 

Sase zile, atat i-a luat Pictorului Suprem sa realizeze capodopera lucrarilor Sale. Si-a dat viata pentru miliardele de portrete schitate dupa insusi chipul Sau, apoi a semnat jos, cum obisnuiesc sa faca artistii: 

Eu sunt. Ne vedem in vesnicii 

Foto: Jurnal de Giulesti

Foto: Jurnal de Giulesti

Foto: Jurnal de Giulesti

Astazi ne-am sculat cu noaptea in cap, hotarati fiind sa punem capat vacantei intr-un mod mai usor de suportat, si anume, cu toata familia, pe lac. Barbatii si-au luat lansetele, eu am pregatit hainute groase si am pus mancarica in desaga. Frumusetea de dinaintea rasaritului m-a lasat muta. Totul parea incremenit. Ca in povesti, cand se ingana ziua cu noaptea, cand binele invinge raul, cand ingerii erau inca la taifas cu Tatal Ceresc ce le reinnoia cupele cu binecuvantari pe care sa le reverse  peste pamanteni, am ajuns si noi in preajma lacului. Sublimul acesta m-a inspirat sa scriu "Povestea zorilor". Si feeria a durat fix pana s-a inseninat. 

Dezlipindu-ne cu greu ochii de pe cer, cautand inspre iarba, am constatat ca nu avem unde sa ne asezam de mizerii, mirosuri si cate si mai cate... Atat pentru a salva ziua cat si pentru ca refuzam sa raman pentru urmatoarle 10 ore in acel loc dizgratios, am trecut la treaba. Am trans hartii, materiale de plastic pe jumatate  ingropate in nisip, pantofi vechi si desprecheati... tot ce strica aerul si imaginea pe o raza de 20-25 mp.

In timp ce curatam de zor, a aparut un domn grabit sa ne taxeze. I-am spus ca el ar trebui sa ma plateasca pentru curatenia ce am facut-o in zona. Mi-a ras in nas. Am contiuat sa sustin pe ton foarte serios ca el ar trebui sa fie mai interesat decat mine de pastrarea curateniei pe malul lacului, ca doar ii apartine, nu? Omul s-a uitat la mine ca la o nebuna din alea... ecologiste.... Ne-a luat banii si a plecat. Oricat mi-ar fi dat nu putea sa ma multumeasca asa cum mi-a multumit natura, trimitandu-mi direct in suflet bucuria ca pot sa ma asez si sa pregatesc copiilor omleta atat de mult asteptata. In amintirea omului cu taxa raman o nebuna care strangea hartii cu un bat. Pentru copiii mei insa raman acel adult din viata lor care curata locurile pe unde ieseam. Eu zic ca e bine si atat. De fapt, e suficient.

Faze haioase. Atat de bine s-au simtit cei mici in aer liber incat, Emisor, dupa micul dejun (fructe si pandispan) a avut o intrebare, mami, noi cand mancam?.

Tot el, vazand mamaliga pentru peste mi-a mai spus: si mamaliga asta cand o mancam? 

Antonio a prins cinci pestisori mici cu undita lui, in timp ce tati doar unul, la plecare. Un domn de alaturi i-a daruit tot lui Antonio cei doi pestisori pentru care venise cu vreo cinci lansete serioase. 

Carti nou-noute pe banchete, la metrou

Astazi, circuland cu metroul, am observat la fiecare capat de rand, pe scaune, cate o carte. Sunt carti diferite, prinse intr-un mod elegant cu lanturi argintii, subtirele. Se aseaza omul, vede cartea, ii trezeste curiozitatea si o deschide sa citeasca pana la destinatie.

Foto: Jurnal de Giulesti

M-a surprins placut aceasta campanie sau preambul al vreunei campanii publicitare inedite, trebuie sa recunosc; si foarte binevenite, daca stam sa ne gandim ca multi dintre cetateni nu au timp sa isi arunce ochii pe vreo carte. Nu discutam acum motivele. Cert e un lucru. La intrebarea "cand ai deschis ultima oara o carte?" multi vor raspunde de acum "tocmai am inchis-o". Incert este un alt lucru: daca intram in atmosfera vreunei povesti, uitand sa coboram, ce facem? :-) Sau daca vrem cu orice pret sa o citim pana la sfarsit, unde o gasim? In afara de frumoasele carti care troneaza pe bancile din vagoane, nu mi-a atras atentia niciun afis, nicio informatie despre ce ar putea fi vorba. Probabil ca sunt prezentate tocmai cu intentia de a starni, in prima faza, curiozitatea.

Daca stiti sau ati aflat mai multe, lasati un semn.

Brainstorming on line

Foto: idinu.wordpress.com

Toate marcile au un logo, un semn care sa le defineasca. Eu inca nu m-am hotarat asupra acestui lucru, dar ma preocupa din ce in ce mai mult. Cred ca ar fi momentul sa imi duc la bun sfarsit acest mic, dar foarte important tel.

Un obiect? Un colaj? Care sa fie imaginea care caracterizeaza cel mai bine stilul blogului Jurnal de Giulesti?

Ma vad in postura de a va cere voua, iarasi, sfatul. Pentru ca voi sunteti cei care imi "dati aripi". Poate aveti imaginatie mai bogata, sau poate sunt designeri web (si nu numai) printre cei care rasfoiti paginile prafuitului meu jurnal.

Va invit la un brainstorming on line. Un cuvant, o imagine, o culoare, un material..... dati-mi un punct de plecare.... o idee... un sfat... orice poate fi de folos.

Multumesc frumos!

Draga jurnalule (II)...

de Antonio Iliosu

Am avut o zi plina.

Dimineata am mers la Scoala de Sabat,

apoi am primit un catelus superb.

Emisor a adormit in geamantanul cu haine groase,

in plus, ne-au vizitat sora mea Lori, varul Alex si mama lui, Nico.

Ce mai zi!

Iti multumim, Doamne, ca ai avut grija de noi!

Locuri de munca in Crangasi - Giulesti

250 de locuri de munca ii asteapta pe cei care doresc sa se angajeze in zona Crangasi - Giulesti, unde in decembrie anul acesta lantul comercial Auchan isi deschide un hipermarket, pe Bul. Constructorilor.

Pa langa faptul ca isi vor putea face cumparaturile mai aproape de casa, oamenilor din zona li se pun la dispozitie, potrivit site-ului auchan.ro, urmatoarele locuri de munca:

RESPONSABIL RESURSE UMANE - disponibilitate relocare in tara 
VANZATOR PESCARIE 
AGENT DE SECURITATE 
BRUTAR, PATISER, COFETAR 
BUCATAR 
CASIER 
CASIER PRINCIPAL 
CASIER TREZOR 
CONTROLOR DE GESTIUNE-disponibilitate relocare in tara 
INSPECTOR SSM/DSU 
LUCRATOR COMERCIAL 
MACELAR 
MANAGER DEPARTAMENT FOOD/NON-FOOD-disponibilitate relocare in tara 
MANAGER RAION-disponibilitate relocare in tara 
OPERATOR TVCI 
PREPARATOR CARNE 
RECEPTIONER 
SEF ECHIPA CASE DE MARCAT 
SEF SERVICIU CASE-disponibilitate relocare in tara 
TEHNICIAN INTRETINERE 
VANZATOR PRODUSE PROASPETE 

Aceia dintre dumneavoastra care intentioneaza sa viziteze Pavilionul de Angajari Auchan amplasat langa Statia de Metrou Crangasi, sunt asteptati de luni - vineri intre orele 09.00 - 18.00, sambata intre orele 08.00 - 14.00 si ar fi bine sa aiba asupra lor un cv.
Telefon contact 0746.08.88.51,
email - recrutarecg@auchan.ro,
www.auchan.ro

Va dorim succes!

Update (11 sept. 2012). 
Hipermarket Auchan  isi asteapta viitorii angajati la Pavilionul de Angajari pana la sfarsitul lunii septembrie 2012. Cei care si-au depus cv-urile pana in prezent  vor fi cahemati la interviu incepand cu data de 17 septembrie.
Daca sunt persoane care au aplicat pentru un post la Auchan Crangasi, sunt rugate sa lase un comentariu dupa ce se intorc de la interviu, pentru a ne oferi amanunte legate de intrebari, atmosfera, salarii etc. Multumesc in numele celor care acceseaza tot mai des acest link, fiind interesati de un de loc de munca la Auchan Crangasi.


Update (04 dec. 2012)
Marti, 4 decembrie 2012, Centrul Comercial Auchan din Cartierul Crangasi si-a deschis portile. Primii clienti care s-au aflat in jurul orei 8,00 dimineata la intrarea in magazin au fost cei care au taiat panglica mult asteptatului hypermarket.

Lansare pagina "schimb de produse intre cititori"

Ieri am dat curs unei mai vechi dorinte, aceea de a facilita o altfel de metoda de comunicare intre noi si, de ce nu, intre voi. Dupa cum observati, am adaugat o pagina noua in meniul blogului: pagina "schimb de produse intre cititori".

Foto: decorix.ro

Va invit sa accesati mai des aceasta zona deoarece voi incerca sa postez cat mai multe materiale legate de schimbul de produse pe care le propun cititorii sau pe care vi le propun chiar eu. Exista printre voi persoane care si-au exprimat dorinta de a da curs unei astfel de initiative. Le multumesc.

In ceea ce ma priveste, in schimburile pe care le voi face, solicit obiecte, carti, articole in stare buna sau foarte buna, pentru copii cu varste de la nou-nascuti pana la 18 ani.

Constienta ca va pun curajul la incercare, va astept pe mail (jurnaldegiulesti@yahoo.com) sau la comentarii! Va pup pe nasuc!

Schimb de jucarii pe strada mea

Copiilor le plac enorm jucariile pe care le vad la altii. "Mama, imi cumperi si mie pistol ca al lui Marian?...avion ca al lui Vali si catelus vorbitor ca al Mariei?" Am observat lucrul acesta inca din primii ani ai lui Antonio. Avea cele mai frumoase jucarii. Nu erau ca ale lui X... M-am gandit atunci ca ar fi binevenit un cadru organizat pe care sa-l punem la dispozitia copiilor sa faca schimburi intre ei. Sa dea altora jucariile de care s-au plictisit si sa primeasca in schimb jucarii "interesante".

E o ocazie buna de a comunica altfel decat o facem zi de zi. Pentru ca ne intalnim mai multi o data, pentru ca vin si parinti, pentru ca in felul acesta deschidem noi orizonturi de comunicare intre noi, vecinii. Cu totii ne-am dori copii cuminti, educati, care sa vorbeasca frumos, sa puna pret pe scoala si prietenie, pe sport si buna cuviinta. Dar facem ceva in sensul acesta, toti?

Anii trecuti am pus la cale o astfel de bucurie si am avut surpriza sa prinda la ...public. Publicul pitic, fireste. Duminica, 2 septembrie, ne vom vedea iarasi cu copiii de pe strada, la noi la poarta. Am oferit invitatii, am pregatit jucarii si carticele, maine va aducem si dovezi.

A, si era sa uit ce e mai important. Vom invata sa daruim. O jucarie din manuta fiecarui copil participant va merge spre un copil nevoias din zona noastra.

Updates.

... si a fost "Targul de jucarii" editia a II-a, organizat de Jurnal de Giulesti.

Imi amintesc cu drag de copilarie...

Sa ne asezam in linie

Imediat cum s-a auzit la Radio Itsy Bitsy - ora 11,00 - vocile copiilor au si inceput sa rasune pe strada

Muzica.
Jucarii.
Clatite.
Jocuri.
Tipete.
Bucurie.
Incercati sa le puneti pe toate undeva aproape sau in inima copiilor. Veti fi foarte surprinsi de ceea ce va iesi. Exact asa a fost si la intalnirea noastra.

David: "Oare ce o sa primesc in schimbul robotului meu urias?.."

Emma: "Avem di tati.... di tati... intrati si cumparati....:-)))))))))))"

Sorina: "Ce bine ca s-a amanat scoala cu o saptamana... Credeti ca penarul acesta e potrivit pentru fete?"

Maria: "Uite-asa de cumintica voi sta si in banca :-*..."

Gashca: "La anul vom fi mai mari cu un cap..."

Emisor: "La editia trecuta nu stiam bine ce se intampla pe-aici.."

Marian: "Backugan, lupta!"

Alex: "Salut pe toata lumea!"

Iezisorii cucuieti

• Ali si Mario, prietenii nostri gemeni, nu au putut veni. Astazi au plecat la mare. Au trimis in schimb cate doua jucarele pentru donatii.
• Antonio si Mihaita, finii nostri, sunt tot la mare.
• Pe lista noastra de invitati se aflau muuuuult mai multi copii; ne-ar fi bucurat sa ne onoreze toti cu prezenta. Poate data viitoare???????
• Raul s-a trezit tarziu, a sosit dupa ce s-a terminat totul. I-am promis ca ne vom intalni la primavara, la editia a III-a. A intrebat-o pe mama lui cand e primavara. Nu prea s-a bucurat... mai avem pana atunci.

MULTUMIM PENTRU CA ATI PARTICIPAT LA BUCURIA NOASTRA! 

SA FITI SANATOSI, SA AVETI UN AN SCOLAR DE SUCCES, 

O IARNA PLINA DE BUCURII SI SA NE REVEDEM CU BINE!

Click aici pentru editia I-a "Targului de jucarii" organizat de Jurnal de Giulesti.

Abc-ul cumparaturilor pentru scoala

- Parintii au nevoie de multa rabdare si chibzuinta atunci cand achizitioneaza produsele, deoarece multe or sa apara ulterior pe lista, asa ca nu trebuie sa exagereze cu aceste cumparaturi. Hainele sa fie utile si practice, nu neaparat de firma si in trend, doarece copii sunt mai entuziasmati de prima zi de scoala decat de haine, iar ceea ce este important, sa va fixati inca de la inceput un buget relativ fix pe care sa nu il incalcati- Mergeti impreuna cu el sa cumparati obiectele necesare pentru scoala si cereti-i parerea atunci cand le alegeti. Lasati-l sa-si ia cu el, daca doreste, un obiect care-i confera siguranta (jucaria lui preferata, un animal de plus).- Fara emotii prea mari, ca sa nu i le transmiteti si copilului, cu multa sustinere pentru a i se parea interesant si atractiv, ar trebui sa avem in vedere urmatoarele:

- nelipsitul buchet de flori pentru doamna invatatoare- uniforma, care poate diferi, astfel ca este bine sa iei legatura cu cineva din scoala inainte de a face o investitie care se poate dovedi inutila (anumite scoli au propriile modele). Singura investitie sigura la acest capitol sunt camasile albe.

Prima zi de scoala, cat a trecut de atunci! Cu toate acestea, ne amintim mereu cu placere, printre altele, de febra cumparaturilor...

Parintii trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si chibzuinta atunci cand achizitioneaza cele necesare pentru scoala, deoarece ulterior vor mai fi multe de cumparat, asa ca nu trebuie sa exagereze. Hainele sa fie utile si practice, nu neaparat de firma si in trend, doarece copiii sunt mai entuziasmati de prima zi de scoala decat de haine, iar ceea ce este important, fixati-va inca de la inceput un buget relativ fix pe care sa nu il incalcati

Cu doua saptamani inainte de inceperea anului scolar, cititoarele Jurnal de Giulesti lanseaza urmatoarea lista a cumparaturilor si pregatirilor pentru scoala:

- buchetul de flori  pentru doamna invatatoare

- uniforma poate diferi, astfel ca este bine sa iei legatura cu cineva din scoala inainte de a face o investitie care se poate dovedi inutila (anumite scoli au propriile  modele). O investitie sigura ar fi camasile albe sau bleu.

- in privinta rechizitelor, nu este indicat sa cumparati prea multe deoarece oricum la prima sedinta cu parintii invatatoarea sau invatatorul va va da o lista cu tot ce are nevoie copilul.

- echipamentul sportiv: trening cu bluza preferabil cu fermoar,sa nu transpire foarte rau; pantofiori sport comozi si nu foarte mari/grei, avand in vedere ca de doua ori pe saptamana ii va purta in sacosica la scoala si inapoi.

- ghiozdan cu multe compartimente (nu neaparat troller si nu prea scump pentru ca la anul cu siguranta va vrea altul). In el vor trebui sa incapa la un moment dat penar, stilouri, creioane, carioci, betisoare, numaratoare, plastelina, hartie glasata,forfecuta cu varfuri boante pentru a nu se rani, lipici, acuarele cu paharel din care nu curge apa daca este miscat, hartie creponata, etichete (cat mai colorate), coperti de carte si caiet, rezerve pentru stilou, radiere, ascutitoare, bloc mic sau caiet de desen, plansa de modelat plastelina. Asta asa, sa ne facem o idee si despre lista rechizitelor, dar nu le vom cumpara decat dupa prima sedinta cu parintii.

-bidonel pentru apa, cutie pentru sandwich

Parintii trebuie sa fie constienti ca vor parcurge alaturi de cel mic un an plin de dificultati, de bucurii si de surprize, mai spun cititoarele Jurnal de Giulesti. Sa-si rezerve TIMP pentru a se bucura din plin de tot ceea ce aduce cu sine clasa 1-a. Sa nu exagereze cu formule adresate celui mic de genul: "de-acum esti baiat mare" :) ...Sa lase emotiile pentru bunici , ei, parintii, sa se bucure si sa faca poze frumoase sa nu fie ingrijorati de "locul in banca" din prima zi (oricum vor fi aranjati de invatatoare)...

AR MAI FI MULTE... dar cine mai are vreme sa se gandeasca la toate cand afara inca este vara, si inca mai este vreme de hranit porumbeii in parc?:).

Cu voia dumneavoastra, inchei, citand tot din comentariile sosite pe blog: va veni si greul atat pentru parinti, financiar vorbind, cat si pentru copil. Dar tie, draga mamica, oricine-ai fi, iti uram multa rabdare, calm si nu uita: cu un pic de ajutor din partea ta la lectii, micutul va depasi cu bine primul an de scoala, va fi greu dar va trece repede.

Nu ai cum sa nu te bucuri ca exista oameni pe lume atat de saritori, gata sa vina in ajutorul tau ca parinte nestiutor intr-ale scolaritului.

Va multumesc din adancul inimii, dragele mele, va pup, va imbratisez cu multa dragoste pe toate si va mai astept la o sueta, aici, pe blog.

Frumusete la pachet

Se apropie de tine. Merge drept, din cand in cand lasa capul pe spate sau se uita in urma ca o gazela.


Priveste inainte si e hotarata, parca ar concura cu o intreaga ostire de luptatori calare. Arata ca are incredere in propria persoana si pare ca nu se teme de nimic.

De sus pana jos e un giuvaier de pus in vitrina. Parul ingrijit, in plete    sau tuns scurt, dupa ultima moda de la Londra. Unghiile, ca niste perle. Pielea, fina si putin bronzata. Se tine la fel de bine pe tocuri cum ar si alerga prin iarba, desculta. Singura sau cu un copil de mana, la bratul unui domn tot la 4 ace sau cu o prietena, iat-o pe  femeia moderna, femeia zilelor noastre!

Nu stiu cat e de adevarat ca femeia romanca este modelul ravnit de europeni, dar la o atenta privire observi, intr-adevar, ca multe dintre damele de pe bulevardele noastre centrale pot concura cu succes cu cele de la Milano, Paris sau New York.

Mi-e ciuda sa recunosc, eu nu am fost nicicand o cocheta. Nu am acest al 6-le simt, de a combina tinutele si a obtine un rezultat demn de "wow!!!". Cred ca nici acum nu ar fi tarziu sa devin, insa nu .... nu stiu cum sa va spun... imi lipseste inspiratia....:-(

Nu suntem toti inzestrati in mod egal si in aceeasi directie. Din fericire, cum zice o reclama.

Nu sunt motive de ingrijorare.. Exista in acest sens o serie de trucuri si sfaturi pe batranul si atotstiutorul nostru Google. Printre talentatele si meticuloasele doamne ce fac minuni cu manutele lor, se innumara si Dna. Mimy.

Ii admiram de ceva vreme ingeniozitatea, rabdarea si simtul culorilor si al texturilor. Ca de fiecare data, ma intrebam in sinea mea, ce as face eu cu una din aceste piese? La ce as purta-o? Unde mi-as aplica-o? Si tot asa... pana cand am primit un mesaj neasteptat de la cine credeti? De la fabuloasa doamna care maufactureaza minunatii.

Premiul pentru castigatorul de pe pozitia 1

Astazi, MIMY SHOP impreuna cu JURNAL DE GIULESTI va ofera doua brose incredibil de frumoase, in cadrul unui nou concurs (vezi stanga).

Conditii de participare:

1. Like - Mimy Shop pe Facebook
2. Like - Jurnal de Giulesti pe facebook
3. Share pe Facebook sau pe "Google+" articolul "Accesorii vestimentare"

Premiul pentru castigatorul de pe pozitia 2

4. Trimite link-ul de share la sectiunea comentarii de mai jos, impreuna cu o fraza despre "Ce, cum, unde, de ce sau de care accesorii sa imi aplic la tinutele de zi cu zi pentru a le face mai interesante."

Concursul se desfasoara in perioada
29 august - 05 septembrie.
Cei doi castigatori vor fi desemnati (pozitiile 1 si 2) din lista de participanti, prin random.org. 


Va dorim succes tuturor!
Vezi si "Frumusete cu buget de criza"






Update.
Astazi, 6 septembrie, facem cunostinta cu castigatoarele celor doua brose manufacturate de Mimy Shop, careia ii multumim foarte mult si pe care o asteptam si cu alte ocazii. Castigatoarele sunt Rotaru Gabriela si Mary Anton.
Felicitari!