Verdict final: mai ai doua zile. Ce faci?

         Daca ai afla astazi, in mod miraculos, ca maine si poimaine vor fi ultimele tale zile pe lumea asta, ce ai face?
         Te-ai desparti usor de tot ce ai construit in jurul tau intr-o viata? Copiii, bunurile, dragostea, datoriile, regretele - oare cate ti-ar bombarda mintea? Cata atentie ai acorda fiecarui lucru, cautand sa-l finalizezi intr-un mod cel putin corect?
          Eu cred ca as face totul ca sa nu las lucrurile neterminate. Mi-as analiza rapid statusul fiecarui coltisor de creier.

Ne este dor de tine in fiecare zi!

         Anul acesta m-am aflat la capatiiul unei persoane dragi tocmai in momentul in care si-a luat adio de la aceasta lume. Nu apucasem sa vorbim prea multe despre moarte pentru ca nu ne asteptam la asa ceva. Socrul meu, caci despre el e vorba, era tanar, iubea viata si nu arata nicio clipa (dincolo de dureri) ca ar fi gata sa-si ia zborul. In seara aceea eram langa patul lui la spital. Ma uitam neputincioasa la un om intins pe pat, in dureri si pe jumatate inconstient.
Fiecare respiratie pe care o tragea, facea diferenta intre aici si dincolo. La un moment dat a devenit pentru scurt timp constient, cum il stiam de obicei. M-a privit insistent, apoi a ferit privirea, m-a mai privit o data la fel de rascolitor, apoi a inchis ochii, s-a cufundat in lumea dintre lumi si dupa ceva vreme, a adormit.
         Am ramas inmarmurita, fara sa imi dau seama ca socrul meu s-a dus pentru totdeauna. Cautam sa imi explic cumva, sa incerc sa dau timpul inapoi cu cateva secunde, cand inca mai respira. Si mai mult decat orice, as fi vrut sa fi inteles sensul acelor doua priviri pe care nu le voi uita niciodata. Poate imi cerea ajutorul, poate ma ruga sa le transmit alor mei ca ii iubeste, poate vroia sa imi dezvaluie misterul   mortii... sunt doar presupuneri....
         Mai sunt doua zile. Din viata noastra. In dimensiunea 2011. Ii multumim lui Dumnezeu pentru grija, viata, sanatatea si tot ce ne-a daruit pana acum. In curand ne vom imbraca in hainele noi si frumoase ale anului 2012. Bine ar fi sa avem grija de ele, pastrandu-le macar intregi daca nu perfect curate; si chiar daca se intampla sa le mai murdarim, avem cel mai bun inalbitor la indemana - iertarea lui Hristos - sa nu intarziem sa-l folosim!